Tulburarea de personalitate evitanta Foto: Freepik @Graphic guru bd
În lumea relațiilor și a vieții sociale, tulburarea de personalitate evitantă poate construi bariere invizibile, dar profunde.
Vezi și: Cafeaua instant: între beneficii și riscuri pentru sănătate. Ce se întâmplă dacă bei zilnic
Tulburarea de personalitate evitantă este o afecțiune psihică caracterizată prin sentimente cronice de inadecvare și sensibilitate extremă la critici. Face parte din „Clusterul C” al tulburărilor de personalitate, care implică anxietate și teamă.
Tulburarea de personalitate evitantă este diferită de tulburarea de anxietate socială, care se caracterizează printr-o teamă intensă de a fi judecat și privit de ceilalți. Aceste persoane evită situațiile și relațiile sociale, dar acest lucru se datorează mai mult stimei lor de sine scăzute decât anxietății.
Cercetătorii au crezut inițial că tulburarea de personalitate evitantă este o formă severă de anxietate socială, dar studiile arată că două treimi dintre persoanele cu tulburare de personalitate evitantă nu îndeplinesc criteriile standard de diagnostic pentru anxietate socială. Cu toate acestea, o persoană poate avea atât tulburareaa de personalitate evitantă, cât și anxietate socială, cu simptome mai severe.
Tulburarea de personalitate nu este frecventă în rândul populației, fiind afectată aproximativ 1,5% până la 2,5% din populație. De obicei, începe la sfârșitul adolescenței sau la începutul vârstei de 20 de ani și este mai probabil să afecteze persoanele cu depresie clinică, tulburare depresivă persistentă, tulburare de anxietate socială, tulburare obsesiv-compulsivă, tulburare de durere, anorexie nervoasă și tulburare de alimentație compulsivă.
Tulburarea de personalitate evitantă este o afecțiune psihică caracterizată prin sentimente cronice de inadecvare și sensibilitate extremă la critici. Semnul principal este o teamă puternică de respingere, care conduce la izolare în detrimentul socializării.
Alte simptome includ o imagine de sine slabă, o preocupare excesivă față de critici, reticența de a se implica în activități sociale dacă nu este garantată o anumită aprobare, anxietate extremă și teamă în medii sociale, timiditate și conștiință de sine din cauza fricii de greșeli, exagerarea potențialelor probleme, interpretarea greșită a feedback-ului și reticența de a încerca lucruri noi sau de a-și asuma riscuri. Simptomele pot varia de la ușoare la extreme, indicând o afecțiune complexă și multifațetată.
Tulburarea de personalitate evitantă este o afecțiune psihică complexă care este încă în curs de investigare. Se crede că se dezvoltă datorită mai multor factori, inclusiv genetica, temperamentul în timpul copilăriei, stilul de atașament și mediul din copilăria timpurie.
Genetica reprezintă 64% din probabilitatea de a dezvolta tulburare de personalitate evitantă, în timp ce temperamentul în timpul copilăriei poate duce la rigiditate, hipersensibilitate, frică și stres. Stilul de atașament, care implică neîncrederea și teama de respingere, poate contribui, de asemenea, la această tulburare.
De exemplu, un sugar minim expresiv poate manifesta suferință și poate primi îngrijire disprețuitoare din partea îngrijitorului său. Experiențele din copilăria timpurie de respingere și tratament diferit pot contribui, de asemenea, la dezvoltarea tulburării de personalitate evitantă.
Foto: Freepik @Art of Innovation
Tulburarea de personalitate evitantă este o afecțiune complexă care necesită un diagnostic și un tratament amănunțit. Este adesea diagnosticată după vârsta de 18 ani, deoarece persoanele adesea nu percep o problemă cu comportamentul sau modelele lor de gândire.
Cu toate acestea, atunci când caută ajutor, acestea caută adesea ajutor din cauza unor afecțiuni precum anxietatea sau depresia cauzate de tulburarea lor de personalitate, cum ar fi izolarea sau lipsa de prieteni.
Medicii profesioniști din domeniul sănătății mintale pun adesea întrebări ample despre istoricul trecut, relații, istoricul muncii anterioare și teste de realitate pentru a aduna mai multe informații despre comportamentele și istoricul persoanei.
Criteriile DSM-5 ale Asociației Americane de Psihiatrie sunt utilizate pentru a diagnostica AVPD, care implică un model persistent de cel puțin patru comportamente: evitarea activităților legate de locul de muncă, reticența de a se implica, pasivitatea sau rezervarea în relațiile apropiate, teama de critică sau respingere, sentimentul de conștiință de sine în situații sociale noi, evaluarea de sine ca fiind necalificat social sau reticența de a-și asuma riscuri personale.
Tratarea este o provocare din cauza modelelor de gândire și comportament adânc înrădăcinate. Cu toate acestea, persoanele cu tulburare de personalitate evitantă sunt buni candidați pentru tratament datorită suferinței lor semnificative și dorinței de a dezvolta relații. Planurile de tratament pot include psihoterapie și, eventual, medicație. Implicarea familiei și tratamentul de susținere sunt esențiale pentru un tratament eficient.
Psihoterapia este tratamentul preferat pentru tulburarea de personalitate evitantă, concentrându-se pe descoperirea motivațiilor și temerilor asociate cu gândurile și comportamentul, precum și pe învățarea de a relaționa pozitiv cu ceilalți. Pot fi utilizate două tipuri specifice de terapie: terapia psihodinamică și terapia cognitiv-comportamentală.
Deși în prezent nu există medicamente pentru această tulburare, tratarea depresiei și a anxietății poate facilita tratarea. Combinarea medicației cu psihoterapia este recomandată pentru rezultate optime.
Tulburarea de personalitate evitantă este o problemă de sănătate mintală caracterizată prin modele pe termen lung de comportament anxios și temător în interacțiunile și relațiile interpersonale. Simptomele sale includ inhibarea socială, sentimente de inadecvare și hipersensibilitate la critici.
Persoanele cu tulburare de personalitate evitantă pot evita anumite situații sociale și nu sunt dispuse să interacționeze cu alții decât dacă primesc un feedback pozitiv. Această tulburare nu afectează capacitatea unei persoane de a îngriji și de a iubi, dar poate afecta capacitatea acesteia de a-și exprima emoțiile, de a stabili legături intime și de a permite legăturilor să se dezvolte.
Factorii care contribuie la tulburarea de personalitate evitantă includ niveluri ridicate de evitare a atașamentului, frică și conștientizare emoțională inhibată. Pentru a consolida o relație cu o persoană cu tulburare de personalitate evitantă, este esențial să învățați despre această condiție, să îmbunătățiți comunicarea, să discutați limbajul iubirii, să încurajați autenticitatea și să fiți suportivi.
Solicitarea de sprijin profesional, cum ar fi terapia individuală sau de cuplu, poate ajuta la gestionarea simptomelor și la îmbunătățirea calității vieții partenerului.
Cum să scapi de stres în 2025. 5 metode simple pentru a reduce cortizolul și a-ți recăpăta echilibrul.
Fobiile sunt frici intense și iraționale care pot influența profund viața cotidiană, dar cu înțelegere și tratament, ele pot fi depășite.
Cum își creează creierul noi amintiri? Neurocercetătorii descoperă "reguli" pentru modul în care neuronii codifică informații noi.
Pe măsură ce iarna aduce zile mai scurte și lumină redusă, tulburarea afectivă sezonieră devine o provocare pentru sănătatea mentală.
Abuzul narcisic lasă răni adânci și invizibile, dar vindecarea și regăsirea sinelui sunt posibile cu sprijinul potrivit.
