Agresivitatea în rândul copiilor este tot mai des întâlnită în România vremurilor actuale, iar cazurile din ultima perioadă pun sub lupă un aspect extrem de disputat și anume: pe ce bazează agresivitatea la copii. Concret, ce stă în spatele acestor gesturi, câte dintre ele sunt doar un semnal de alarmă pentru situațiile pe care copiii le văd și trăiesc acasă, în ceea ce ar trebui să fie ”celula de bază”, ”celula familiei”, respectiv o formă de apartenență la un grup.
”Are multe surse, foarte multe surse și una din surse, foarte important din punctul meu de vedere este ideea că acești copii, copiii de astăzi sunt destul de detașați de părinți”, a declarat psihoterapeutul cognitiv comportamental Ramona Dumitru Popescu în cadrul emisiunii Ultrapsihologie de la DC News, reamintind de o discuție trecută legată de faptul ”televizorul este pe post de bonă”.
În plus, spunea aceasta, ”o cauză principală a acestei agresivități ar fi această detașare și distanță dintre părinți și copii.
Ceea ce văd copiii în mediul online, ce ar trebui să vadă în familie și nu se mai practică”, printre acestea aflându-se inclusiv tradițiile, ca de exemplu, Crăciunul sau Paștele.
La rândul rău, psihologul Radu Leca susține că ”atât timp cât nu avem de-a face cu o conexiune în interiorul familiei, o conexiune corectă, o conexiune care să nu aibă schimbări și care să reprezinte structura tradițională, structura de familie, structura de petrecere a timpului, atunci copilul este al cui? Al nimănui și el va deveni agresiv fiindcă nu înțelege trei elemente: Al cui sunt? Către ce mă îndrept, cu cine merg la drum?, respectiv Cine are grijă de mine? Și el ajunge să fie agresiv la școală, cu prietenii, acasă, cu prietenii de la bunici și în speță în cazul în care părinții sunt divorțați, acasă la tata agresiv, acasă la mama agresiv.
El își dorește să creeze un climat care lui să-i asigure posibilitatea să nu fie atât de agresiv. Cu toate astea simte nevoia să fie agresiv. Și atunci avem de-a face cu un parenting care este eșuat. A dat chix, este zero”, a spus Radu Leca.
Părinții văd, dar acceptă agresivitatea
Ramona Dumitru Popescu este uimită de lipsa de reacție a părinților acestor copii agresivi, despre care Radu Leca spune nu doar că își dau seama de acest fapt, dar și acceptă situația.
”Își dau seama, dar este vorba de acceptare. Da, își dau seama. Dar odată ce au văzut că pruncul lor da, fructul dragostei lor uitate a eșuat, ei nu vor accepta niciodată eșecul și vor face afirmații de tipul Copilul meu este cel mai bun, copilul meu este minunat. Copilul meu este uluitor.
Chiar dacă el fumează, fură băutură pe ascuns, o duce la școală tot pe ascuns. Mănâncă zahăr în cantități foarte mari. Are note foarte proaste. Nu-ți va recunoaște părintele asta. Nici când îți poartă vorba de la unul la altul, copilul de la un părinte la altul, de la părinte 1 la părinte 2.
Nici atunci nu o să recunoască. Nici când o să fie foarte obraznic tot nu o să recunoască”, a precizat psihologul Radu Leca.
Agresivitatea din școală, rădăcini adânci în familie
În ceea ce privește agresivitatea din școală, mai ales lipsa de respect față de cadrele didactice, psihologul Radu Leca afirmă că aceasta vine în primul rând de la discuțiile pe care copiii le aud de multe ori în casă, în familie.
”De 20 de ani am auzit și noi, și o parte dintre copii de astăzi, au auzit de la părinții lor, nu de la noi, dar alți părinți au comis-o grav pe treaba asta. Toate cuvintele dure și rele în raport cu profesorii.
Profesorii sunt cei mai și ai aici o listă pe care atunci când o desfaci cade, vreo 4 km, în care profesorii sunt blamați din toate punctele de vedere.
Sunt cele mai rele arme ale sistemului, ajung să creeze doar monștrii, sunt șpăgari, sunt răi, sunt mincinoși, sunt neautentici, sunt vânzători de iluzii, fac bullying, unii fac bullying.
Dintr-o clasă în care există un anumit tip de nivel social, în care sunt reprezentative câteva elemente, profesorii cu probleme psihoemoționale sau care nu au reușit să treacă peste ansamblul de bullying pe care l-au primit când erau mici și ei la rândul lor de la părinții lor își aleg 1,2,3 copii de care râd, pe care îi umilesc, pe care îi duc către ideea de victime, iar ei sunt făptașii. Acum nici atitudinea părinților în raport cu corpul profesoral nu este ok”, a mai spus psihologul.
Cele trei scenarii, foarte dure, ale incidentului de la liceul Creangă
În ceea ce privește cazul de agresiune la adresa unei profesoare de la un liceu de elită din București, în baza informațiilor publice, psihologul a ținut să sublinieze care sunt cele trei scenarii pe care le vede ”cu ochii închiși”, trei scenarii foarte dure.
”Avem o informație parțială și aia venită pe surse. Un copilaș (n.r. elevul agresor are 16 ani) ce nu a avut niciodată reacții rele în clasă, care a avut note bune, care a creat unul din personajele celebre ale școlarului cuminte, a avut o reacție dură și foarte dură îndreptată către profesoara de japoneză.
Există trei scenarii pe care eu, Radu Leca, merg cu ochii închiși și aceste trei scenarii sunt foarte, nu dure, foarte dure.
O tulburare de comportament ce a apărut din cauza unui consum neașteptat de ceva în timpul pauzei, i s-a pus ceva în mâncare, în apă sau a fost obligat să tragă un fum dintr-o țigare cu drog.
Numărul doi, din cauza spațiului virtual. Acesta este scenariul doi în care locuia și acest spațiu virtual i-a creat o deviație de comportament, o tulburare de comportament care l-a adus în faza de atac al unei femei tinere.
Și numărul trei care o să pară ieșit așa din context. Există posibilitatea ca, și aici părinții să nu se oripileze, ca dragostea să fie cea care a contribuit la acest atac.
Poate puștiul era profund îndrăgostit de profesoara, foarte tânără, de limba japoneză. Domnișoara are 26 de ani, este colaboratoare la Televiziunea Română.
Am văzut câteva emisiuni cu dânsa, i-am văzut tinerețea. Este extrem de apropiată de vârsta liceenilor cu care lucrează și există posibilitate, în mintea mea, da, în mintea mea sunt trei scenarii, am dreptul să creez scenarii până la loc comandă, să existe acest scenariu activ în care făptașul să se fi îndrăgostit de victimă și atunci reacția lui să aibă la bază cu totul și cu totul alte tipuri de resorturi”, a mai spus psihologul.
În opinia psihoterapeutului Ramona Dumitru Popescu, ”copiii agresivi la școală sunt acei copii care în mediu familial primesc același lucru sau cărora le lipsește ceva, afecțiunea.
Este clar că are legătură cu această emoție și atunci furia este reprimată și copilul trebuie să o descarce undeva”, a precizat Ramona Dumitru Popescu.
Mai multe în video:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
