Igiena orală, cu ce se spălau oamenii pe dinți: de la urină, pâine prăjită la mentă

Faimosul medic nutriționist Mihaela Bilic notează, pe Facebook, consideră că acele lucruri pe care le vedem drept normale au fost controversate timp de secole. Un exemplu este pasta de dinți. Dacă egiptenii aveau un amestec de sare, mentă și flori uscate, iar pe post de periuță – o bucată de stuf - , în Evul Mediu se folosea urină din Spania, iar în secolul al XII-lea – pâine bine prăjită.

Abia prin secolul al XIX-lea apare prima periuță de dinți, dar asta nu înseamnă că oamenii o și foloseau.

Povestea pastei de dinți, spusă de dr Mihaela Bilic - postarea integrală:

„Câteodată uităm cât suntem de norocoși

V-ați putea închipui o zi fără curent electric? Dar câteva ore fără internet? Ați putea face față provocării de a trăi o lună fără apă caldă? Dar o săptămână fără pastă de dinți? Multe din elementele care ne fac viața mai ușoară n-au existat dintotdeauna. Confortul de care avem noi parte în prezent nu a fost posibil și nici accesibil pentru multe generații. Ca să nu mai spun că ceea ce considerăm astăzi ca fiind normal sau obligatoriu, timp de secole a fost nevoie să fie încercat, abandonat, controversat, îmbunătățit și într-un final aprobat și adoptat.

Să luăm ca exemplu banalul obicei de a ne spăla pe dinți. Credeți că a fost dintotdeauna la îndemână? Dorința de a avea dinți sănătoși și respirație plăcut mirositoare a preocupat omenirea încă din Antichitate, doar că soluțiile pe care semenii noștri le-au imaginat de-a lungul timpului sunt de-a dreptul uluitoare, ca să nu spun năstrușnice!

Egiptenii preparau un amestec de sare, mentă și flori uscate cu care își frecau dinții folosind o bucată de stuf. Câteva secole mai târziu, grecii și romanii reiau rețeta adăugând ingrediente mai abrazive: piatră ponce, coajă de ou, cochilii de scoici sau chiar marmură pisată. Și în India sau China igiena orală era la mare căutare, aici folosindu-se ginseng, plante medicinale și ierburi aromate.

În Evul Mediu lucrurile devin complicate și ciudate: obiceiul era să-și clătești gura cu urină, la mare căutare fiind urina adusă din Spania, unde se spunea că sunt femeile cu dinții cei mai albi. Ulterior se inventează oximelul, un amestec de miere, oțet și sare folosit ca apă de gură. Nici secolul XII nu se lasă mai prejos ca idei trăsnite, se folosesc pilule de gură parfumate care să acopere halena, iar dinții se freacă cu pâine bine prăjită în speranța de a-i curăța. Secolul XVIII ne aduce apa lui Botot, un balsam calmant pe bază de scorțișoară, cuișoare și anason ale cărei virtuți de albire și fortifiante sunt recunoscute de Facultatea de Medicină din timpul lui Ludovic al XV-lea. Tot atunci apare periuța de dinți, obiect considerat exotic, chiar de lux.

Trebuie așteptat sec XIX pentru ca igiena dentară să fie revoluționată: în anul 1850 americanul J. Rand are ideea de a folosi săpunul și menta, creând astfel prima pastă de dinți modernă. Vine rândul mărcii COLGATE să pună acest amestec întru-un tub metalic subțire, închis etanș și gata- dinții puteau fi curățați! Un aprig apărător al igienei orale era Napoleon Bonaparte, considerat "responsabil" de popularizarea periuței de dinți în Franța.

Credeți că a fost suficient să existe pasta de dinți, pentru ca ea să fie și folosită? Nici vorbă, oamenii au fost mai mult decât reticenți în a adopta acest obicei. A fost nevoie de un ordin, de impunerea cu forța a igienei orale și acest lucru s-a produs unde v-ați aștepta mai puțin- în cadrul armatei!?! Așadar ne-au trebuit două războaie mondiale și disciplina militară ca să înțelegem cât de importantă e sănătatea dinților.

Merită menționate și alte câteva momente de cotitură din istoria tumultoasă a banalei și necesarei paste de dinți: recunoașterea fluorului ca fiind un factor de protecție anticarii (anul 1914), apariția primei paste de dinți cu efect de albire (anul 1989). Inovațiile nu se opresc aici: dacă la baza multor paste de dinți stă bicarbonatul de sodiu, fluorul, apa oxigenată și aromele, a venit rândul unui alt element să intre în lumina reflectoarelor - zincul. Anul 2019 marchează trecerea igienei orale la un alt nivel de înțelegere și abordare.

Nu mai este luată în calcul doar sănătatea dinților, ci și a gingiilor, obrajilor, limbii, adică a întregii guri. Nu se mai face focusul doar pe riscul de carii, ci se ia în calcul reducerea coloniilor de bacterii patogene care provoacă atacul acid asupra smalțului, dar și tartru, gingivite, paradontoze, halenă urât mirositoare.

Într-o eră a păcii, pasta de dinți modernă își propune să stimuleze numărul bacteriilor benefice din gură (cu zinc și arginină), astfel încât ele să izoleze și să neutralizeze bacteriile acide. Astăzi avem pastă și periuță de dinți la îndemâna oricui, sper să nu fie nevoie de o dictatură militară care să ne amintească să le și folosim".