Ce trebuie să știe orice obez și supraponderal, informație vitală despre vitamine

Sindromul metabolic este, de fapt, o dereglare a metabolismului cauzată de depunerea periviscerală a țesutului adipos – adică acea obezitate abdominală - și care duce la rezistența la insulină.

Ce e sindromul metabolic, cauze și simptome

Odată ce apare rezistența la insulină, glucoza nu mai poate fi metabolizată și se acumulează în mușchi, în ficat, pe vasele sanguine etc. Dret consecință, apar bolile cardiovasculare, a diabetul zaharat și ficatul steatozic.

Ideea celor două cercetători americani este, însă, o veste importantă pentru populația adultă care sufera de sindrom metabolic, conform estimărilor 35% dintre americani având această afecțiune.

„Ceea ce ar trebuie să înțeleagă oamenii din aceste descoperiri, pe măsură ce ieșim din sezonul bogat în alimente al Sărbătorilor de Iarnă, și intrăm în ianuarie, este mănânce fructe și legume", spun Maret Traber, profesor la Colegiul de Sănătate Publică și Științe Umane al OSU și Ava Helen Pauling, profesor la Institutul de Stat Linus Pauling din Oregon.

„Mâncați cinci până la 10 porții pe zi și veți obține fibre, vitamina C și vă veți proteja foarte bine intestinul cu toate aceste lucruri bune", notează experții.

O dietă bogată în grăsimi saturate are drept rezultat inflamația cronică în organism care, la rândul său, duce la dezvoltarea sindromului metabolic, o afecțiune gravă asociată cu disfuncție cognitivă și demență, precum și un factor major de risc pentru bolile cardiovasculare, boala ficatului gras și diabetul de tip 2.

Un pacient este considerat a avea sindrom metabolic dacă are cel puțin trei dintre următoarele afecțiuni: obezitatea abdominală, hipertensiunea arterială, hiperglicemie, nivelurile scăzute ale colesterolului „bun" și nivelurile ridicate de trigliceride.

Lanțul vicios

Constatările publicate în Redox Biology sugerează că tipul de mâncare care duce la sindromul metabolic poate provoca dezechilibre în microbiomele intestinului, cu afectarea funcției intestinului care contribuie la toxinele din sânge, ducând la epuizarea vitaminei C, ceea ce afectează ulterior traficul de vitamina E.

Este un lanț al perturbărilor antioxidanților care fac situația și mai proastă; antioxidanții cum ar fi vitaminele C și E oferă apărare împotriva stresului oxidativ cauzat de inflamație și radicalii liberi asociați, a moleculelor instabile care pot deteriora celulele corpului.

„Vitamina C protejează de fapt vitamina E, așa că atunci când aveți peroxidare lipidică, vitamina E este consumată și vitamina C o poate regenera", explică Traber. „Dacă nu aveți vitamina C, vitamina E se pierde, așa că veți pierde ambii antioxidanți și veți ajunge în acest lanț vicios de a vă epuiza protecția antioxidantă".

Peroxidarea lipidică este degradarea oxidativă a acizilor grași polinesaturați care sunt o componentă majoră a celulelor vii; este procesul prin care radicalii liberi încearcă să se stabilizeze prin furarea electronilor din membranele celulare, provocând deteriorarea celulei.

„Dacă e prea multă grăsime în dietă, ea cauzează leziuni ale intestinului", a spus Traber. „Plăci de celule bacteriene pot apoi să se strecoare din intestin în circulație, și sunt urmărite de neutrofile".

Sistemul imunitar, păcălit

Neutrofilele sunt cel mai abundent tip de celule albe din sânge, o parte esențială a sistemului imunitar. Neutrofilele atacă bacteriile cu acid hipocloric: înălbitor.

„Celulele albe din sânge curăță cu înălbitor și distrug vitamina C", a spus Traber. „Corpul își distruge propria protecție deoarece a fost înșelat de disbioza intestinală, crezând că a fost o invazie bacteriană".

Și fără o intervenție, procesul continuă să se repete.

„Persoanele cu sindrom metabolic pot consuma aceeași cantitate de vitamina C ca și oameni fără sindrom metabolic, dar au concentrații plasmatice mai mici de vitamina C", a spus Traber. „Noi sugerăm că acest lucru se datorează faptului că această alunecare a plăcilor de celule bacteriene determină întregul organism să aibă un răspuns antiinflamator", conchide cercetătorul într-un material dat publicității de Universitatea de Stat Oregon. 

Vitamina C se găsește în legume și fructe proaspete; sursele de vitamina E includ migdale, germeni de grâu și diverse semințe și uleiuri.

Ghidurile americane privind dieta spun că un adult are nevoie de între 65 și 90 de miligrame zilnic de vitamina C și 15 miligrame de vitamina E.

Studiul, integral (open acces), poate fi găsit AICI.