Zincul, un mineral esențial, nu doar susține funcțiile imunitare și vindecarea rănilor, dar și contribuie la sinteza ADN-ului și protecția împotriva stresului...
Zincul este un mineral esențial pentru diverse activități metabolice celulare, inclusiv reglarea activităților catabolice enzimatice, funcția imunitară, vindecarea rănilor, sinteza proteinelor și a ADN-ului și semnalizarea celulară. Zincul se găsește în mod natural în anumite alimente și este disponibil și ca supliment alimentar.
Nivelurile de zinc sunt de obicei estimate în ser sau plasmă pentru a determina starea de zinc a organismului. Nivelul fiziologic normal de zinc este cuprins între 80 și 120 mcg/dL, deficitul de zinc fiind caracterizat de niveluri sub 70 mcg/dL la femei și 74 mcg/dL la bărbați.
Zincul este esențial pentru dezvoltarea și funcționarea normală a celulelor imunitare, inclusiv celulele T, celulele B, neutrofilele, macrofagele și celulele natural killer (NK). Deficitul de zinc poate crește riscul de infecții și poate provoca disfuncții imunitare grave. Acesta joacă un rol esențial în reglarea producției de citokine și în suprimarea inflamației.
Proprietățile antioxidante cu spectru larg ale zincului inhibă producția de specii reactive de oxigen (ROS) și previn deteriorarea oxidativă a macromoleculelor celulare.
Zincul acționează ca un catalizator, o componentă structurală sau un ion reglator în diferite procese imunitare, stimulând sistemul imunitar prin creșterea activității celulelor imunitare înnăscute (neutrofile și celule NK) și a celulelor imunitare adaptative (celule B și celule T). Deficitul de zinc reduce capacitatea neutrofilelor de a distruge agenții patogeni prin fagocitoză mediată de ROS, în timp ce suplimentarea cu zinc reduce recrutarea neutrofilelor și previne leziunile pulmonare.
Zincul joacă un rol vital în dezvoltarea, maturarea și funcționarea celulelor NK, influențând diferențierea celulelor CD34+ în celule NK și sporind funcțiile citotoxice ale acestora. Deficitul de zinc afectează dezvoltarea celulelor B imature și pre-mature și producția ulterioară de anticorpi.
Zincul influențează creșterea și funcțiile celulelor T, reglând activarea celulelor T mature prin interacțiunea cu proteina kinază C și cu proteina limfocitară tirozin kinază. Deficitul de zinc în timpul maturării celulelor T crește apoptoza celulelor pre-T.
Reducerea nivelului de zinc poate duce la atrofia timusului și limfopenia celulelor T, scăderea raportului dintre celulele T-helper de tip 1 și de tip 2, reducerea producției de interferon-gamma și compromiterea răspunsului imun mediat de celulele T. Suplimentarea cu zinc crește imunitatea celulară și umorală și reduce inflamația cronică.
Ionul de zinc acționează ca un al doilea mesager pentru a modula căile de semnalizare imune, determinând monocitele să producă citokine proinflamatorii esențiale pentru răspunsul imun și inflamator la infecții. Zincul crește producția de interleukină 2 (IL-2) de către celulele T, care este necesară pentru creșterea, proliferarea și diferențierea celulelor T naive în celule T efectoare.
Foto: Freepik @tescka1
Cicatrizarea rănilor este un răspuns fiziologic crucial la leziunile tisulare, care implică refacerea barierei epiteliale protectoare și recâștigarea volumului și rezistenței țesuturilor. Zincul joacă un rol vital în vindecarea rănilor prin funcțiile sale imunomodulatoare, iar deficiența acestuia poate întârzia procesul.
S-a demonstrat că suplimentarea cu zinc are efecte benefice asupra sănătății în cazul pacienților grav bolnavi, al arsurilor grave, al abceselor subcutanate, al intervențiilor chirurgicale minore și al ulcerelor de presiune.
Principalele funcții ale zincului în timpul vindecării rănilor includ eliminarea bacteriilor, necroza tisulară, rezolvarea inflamației, îndepărtarea resturilor de țesut, afluxul de fibroblaste și keratinocite, angiogeneza, activarea celulelor stem și remodelarea matricei extracelulare.
Suplimentarea cu zinc la persoanele cu deficit de zinc a demonstrat efecte benefice asupra vindecării rănilor, dar studiile privind impactul acestuia la pacienții fără deficit de zinc au produs rezultate mixte. Formulările topice de sulfat de zinc au fost utilizate pentru efectele lor antioxidante, în timp ce oxidul de zinc foarte insolubil a fost utilizat pentru aportul său prelungit și creșterea degradării colagenului în rănile necrotice.
Zincul se găsește în multe alimente, în special în carne, fructe de mare, cereale integrale, fasole și nuci. Sursele principale includ:
- Stridii
- Crab
- Carne de vită
- Carne de porc
- Homar
- Năut și alte leguminoase
- Caju și alte nuci
- Ovăz
- Semințe de cânepă și alte semințe
- Tofu
Aceste alimente furnizează o cantitate substanțială de zinc, esențial pentru diverse funcții metabolice și pentru sănătatea generală.
Folosite de mii de ani, semințele de chia continuă să impresioneze prin potențialul lor nutritiv și versatilitatea lor în alimentație.
Aceste 4 alimente trebuie evitate dacă ai hipertensiune arterială.
Crezi că mănânci sănătos? S-ar putea să te înșeli. Nu mai consuma aceste alimente! Medicii trag un semnal de alarmă!
