Adevărul despre ȘORICI. Ce se întâmplă în corp când îl mănânci. Detaliul pe care trebuie să-l afli înainte să-l mai consumi

Șoriciul de porc este o gustare crocantă și savuroasă făcută din piele de porc prăjită.

Lăsând la o parte popularitatea, poate vă întrebați dacă mâncatul de coajă de porc prăjită este bun, ei bine, hai să vedem.

Conform Mens Health, 28 g de şorici conţine de nouă ori mai multe proteine şi mai puţine grăsimi decât se găsesc la o porţie de chipsuri de cartofi, care sunt mult mai bogate în carbohidraţi.

În plus, potrivit aceleiași surse, 43% din grăsimea de şorici de porc este nesaturată, iar cea mai mare parte este acid oleic, aceeaşi grăsime sănătoasă găsită în uleiul de măsline. Alte 13% din conţinutul său de grăsimi este acidul stearic, un tip de grăsimi saturată care este considerată inofensivă, deoarece nu creşte nivelul de colesterol.

O porţie de 60 g de şorici conţine 29 g de grăsime, 375 kcal şi 0,65 g de sodiu. Cu toate acestea, şoriciul de porc este considerat o sursă incompletă de proteine, deoarece conţine cantităţi foarte mici de aminoacizi esenţiali, inclusiv metionină, triptofan şi histidină.

Şoriciul de porc este bogat în colagen, la fel ca pielea şi oasele de pui. Colagenul este o proteină care ajută la redobândirea elasticităţii pielii şi sprijină sănătatea oaselor şi a articulaţiilor.

VEZI ȘI: Soluția dacă vrei să NU mai porți ochelari. Chiseliță: E formidabil, deși se spunea că "e foarte ciudat să tratezi o boală cu ochi punând ceva pe nas"

Cum se prepară corect șoriciul de porc?

Șoriciul este considerată un produs secundar comestibil al prelucrării cărnii de porc.

Pentru a face șorici de porc, pielea de porc este mai întâi fiartă pentru a se înmuia și a se elimina orice grăsime de sub piele. După ce se răcește, orice grăsime suplimentară este îndepărtată, astfel încât rămâne doar stratul exterior de piele.

Apoi, pielea este tăiată în fâșii sau bucăți de mărimea unei mușcături și deshidratată la o temperatură foarte scăzută până când se rumenește, se usucă și devine casantă. Acest lucru poate dura câteva ore sau peste noapte, în funcție de echipamentul de deshidratare folosit.

În cele din urmă, pielea de porc uscată este prăjită la o temperatură ridicată, în jur de 204°C (400°F), până când devine umflată și crocantă.

Șoriciul de obicei condimentate cu sare și piper sau cu orice număr de combinații de arome. Printre aromele populare ale șoriciului de porc se numără grătarul, sarea și oțetul sau scorțișoara și zahărul.

Șoriciul nu conține carbohidrați

Șoriciul de porc crocant este bogat în proteine și grăsimi. Nu conțin carbohidrați, ceea ce le face atrăgătoare pentru cei care urmează o dietă cu conținut scăzut de carbohidrați. Cu toate acestea, sunt foarte sărace în vitamine sau minerale benefice.

O pungă de mărime medie, cu o singură porție, care conține 57 de grame (57 de grame) furnizează:

- Calorii: 310

- Proteine: 35 de grame

- Grăsimi: 18 grame

- Carbohidrați: 0 grame

- Fibre: 0 grame

- Sodiu: 1.040 mg

Fiind o gustare procesată, șoriciul de porc se remarcă prin conținutul ridicat de sodiu. O pungă de mărime medie, cu o singură porție, furnizează aproape jumătate din limita zilnică recomandată pentru sodiu. Agențiile de sănătate publică și Ghidul dietetic al SUA recomandă limitarea sodiului la 2.300 mg pe zi.

Unele mărci de șorici de porc conțin, de asemenea, coloranți artificiali, potențiatori de aromă, cum ar fi glutamatul monosodic (MSG), și conservanți.

Potențiale probleme de sănătate pe care le poate provoca șoriciul

Consumul a prea multe gustări procesate poate cauza sau contribui la probleme de sănătate, mai ales dacă acestea sunt bogate în calorii, sodiu sau ambele - cum este cazul șoriciului de porc.

Atât gustările sărate, cât și cele dulci sunt considerate alimente ultraprocesate, ceea ce înseamnă că sunt fabricate industrial, gata de consum și adesea bogate în sare, zahăr și grăsimi.

Un studiu efectuat pe aproape 16.000 de adulți a constatat că cei care au consumat cele mai multe calorii din alimente ultraprocesate aveau indici de masă corporală (IMC) mai mari și mai multă grăsime abdominală.

Excesul de grăsime depozitată în zona abdominală, sau grăsime viscerală, este legat de rezistența la insulină. La cei care suferă de această afecțiune, organismul nu răspunde în mod corespunzător la hormonul insulină, ceea ce poate crește nivelul de insulină și de zahăr din sânge și, în cele din urmă, poate duce la diabet și boli de inimă.

Consumul unei diete bogate în sodiu poate crește, de asemenea, tensiunea arterială, ceea ce poate contribui la apariția bolilor de inimă, a accidentelor vasculare cerebrale și a bolilor de rinichi.

Un studiu de prevenire a tensiunii arteriale care a urmărit mai mult de 3.000 de adulți timp de 20 de ani a constatat că cei care preferau alimentele bogate în sodiu aveau cel mai mare risc de deces din toate cauzele.

Aproximativ jumătate din grăsimile din șoriciul de porc sunt grăsimi saturate, despre care se crede că contribuie la bolile de inimă, deoarece pot crește nivelul colesterolului. Totuși, nu toate grăsimile saturate au același efect asupra organismului.

Cele două tipuri principale de grăsimi saturate din șoriciul de porc sunt acidul stearic și acidul palmitic. Studiile privind acidul stearic au constatat că acesta are un efect neutru asupra nivelului de colesterol. Cu toate acestea, acidul palmitic poate crește colesterolul, în funcție de dieta generală.

Cristi Mărgărit, dreptate pentru șorici. "Pentru a digera acest țesut conjunctiv este nevoie de un aparat digestiv puternic"

"Circulă câteva mituri răspândite chiar de (pseudo)nutriționiști. Greșeli elementare care ne arată lipsa de documentare și de competență, prea răspândite în acest domeniu. Fac aceste precizări din postura omului care iubește adevărul, nu a mâncătorului de șorici (personal nu consum acest produs ci prefer alte forme de colagen).

Mit: Șoriciul are multă grăsime

Realitate: grăsimea este sub stratul de piele care constituie șoriciul. Deci șoriciul este aproape proteină pură (în substanța uscată), cu foarte puțină grăsime (15%). Slănina are grăsime, jumările pot avea grăsime, carnea poate avea grăsime dar șoriciul în sine este pielea jupuită de pe porc. Are foarte puțină grăsime, este țesut conjunctiv, mai ales dacă este și fiert/pârlit/curățat.

Mit: Șoriciul se digeră greu

Realitatea: pentru a digera acest țesut conjunctiv este, într-adevăr, nevoie de un aparat digestiv puternic. Asta înseamnă dinți puternici, aciditate mare în stomac și apoi enzime proteolitice produse de pancreas. Deci la o persoană care mestecă bine, mănâncă șorici pe burta goală și are un pancreas normal, digestia șoriciului va fi bună. Pentru ceilalți există enzimele digestive.

Mit: Șoriciul are proteină de proastă calitate

Realitatea: Colagenul constituie jumătate din țesuturile corpului nostru, în șorici el fiind 28% din totalul de 58% proteine. Faptul că nu are același profil de aminoacizi cu proteină musculară (sau alte proteine “complete”) nu înseamnă că este o proteină de slabă calitate, așa cum a fost catalogat în mod greșit până acum. Din contră, dintr-un animal este probabil singurul țesut care merită mâncat, pe lângă anumite organe grase (creier, măduvă, ficat). Dacă nu îți plac șoriciul, zgârciurile sau piftia atunci poți folosi un supliment nutritiv care să conțină colagen (hidrolizat).

Mit: Șoriciul are toxine

Realitatea: Spre deosebire de proteinele musculare (carne), șoriciul este mult mai curat, nu conține atât de multe enzime, hormoni, contaminanti, peptide bioactive, factori de creștere sau inflamatori etc. Realitatea este și că dacă mănânci multă carne în această perioadă (în special tocată) ți-ar folosi un produs pentru detoxifiere", scrie nutriționistul Cristian Mărgărit, pe blogul său.