Ceea ce cunoaște cu denumirea de „pietrele la rinichi” sunt depozite chimice anormale, dure, care se formează în interiorul rinichilor. Această afecțiune se mai numește nefrolitiază sau urolitiază.
Pietrele la rinichi sunt adesea la fel de mici ca boabele de nisip. Ies din corp prin urină, fără a provoca disconfort.
Cu toate acestea, depozitele pot fi mult mai mari - dimensiunea unui bob de mazăre, sau chiar mai mari. Unele dintre aceste pietre mai mari sunt prea mari pentru a fi spălate de la rinichi.
Unele pietre la rinichi reușesc să se deplaseze în ureter. Acesta este tubul îngust dintre rinichi și vezică, unde se pot bloca.
Simptome
Pietrele la rinichi foarte mici pot trece din corp în urină fără a provoca simptome.
Pietrele mai mari pot rămâne prinse în ureterul îngust.
Acest lucru poate provoca:
Durere severă în spate sau lateral
Greață și vărsături
Sânge în urină (urina poate părea roz, roșie sau maro)
Localizarea durerii se poate deplasa în jos, mai aproape de inghină. Acest lucru indică de obicei că piatra a călătorit în jos în ureter și este acum mai aproape de vezică.
Pe măsură ce piatra se apropie de vezică, puteți simți:
Un impuls mai puternic de a urina
O senzație de arsură la urinare
Când pietrele ies din corp în urină, este posibil să vedeți pietrele ieșind. Dacă nu aveți simptome, dar tocmai dscoperiți că ați eliminat o piatră mică în urină, păstrați piatra pentru medicul dumneavoastră. el poate trimite piatra la un laborator medical pentru analize chimice.
Durata preconizată
Când o piatră la rinichi este prinsă în ureter, aceasta poate rămâne acolo până când medicul dumneavoastră o îndepărtează. Sau, în cele din urmă, se poate deplasa în jos și poate trece de la sine. Poate dura ore, zile sau săptămâni pentru ca o piatră să treacă.
De regulă, cu cât piatra este mai mică, cu atât este mai probabil să treacă singură. Cu cât piatra este mai mare, cu atât este mai mare riscul ca aceasta să rămână prinsă în ureter. O piatră blocată poate obstrucționa semnificativ fluxul de urină.
După ce medicul dumneavoastră primește o analiză a compoziției chimice a pietrelor la rinichi, acesta vă poate sugera medicamente sau modificări ale dietei care vor ajuta la prevenirea formării pietrelor în viitor.
Anumite medicamente pot crește riscul de pietre. Deci, medicul dumneavoastră poate dori să vă ajusteze medicamentele obișnuite dacă ați avut pietre la rinichi.
Tratamentul
În multe cazuri, o piatră renală prinsă în cele din urmă se elimină singură din tractul urinar, mai ales dacă beți multe lichide. Cu supravegherea unui medic, este posibil să rămâneți acasă. Puteți lua medicamente pentru durere, după cum este necesar, până când piatra se îndepărtează.
Dacă piatra este blocată în ureter, medicii prescriu adesea tamsulosin. Medicamentul este un blocant alfa care ajută la relaxarea ureterului și poate permite trecerea mai ușoară a pietrei.
În unele cazuri, este necesar ca piatra să fie îndepărtată sau spartă în fragmente care pot trece mai ușor.
Acesta poate fi cazul dacă:
Piatra este prea mare pentru a trece singură
Durerea este severă
Aveți infecție
Aveți sângerări semnificative
Medicii au mai multe opțiuni pentru distrugerea pietrelor depuse în tractul urinar:
Litotrizia extracorporală - Undele de șoc aplicate extern rup pietrele la rinichi în fragmente mai mici. Fragmentele sunt apoi măturate în fluxul de urină.
Litotriție cu ultrasunete percutanată - Un instrument îngust, în formă de tub, este trecut printr-o mică incizie în spate la rinichi. Acolo, ultrasunetele descompun pietrele la rinichi. Fragmentele de piatră sunt apoi îndepărtate.
Litotrizia cu laser - Un laser rupe pietrele în ureter. Pietrele sunt eliminate apoi de la sine.
Ureteroscopie - Un telescop foarte mic este introdus în uretra în timp ce se îndreaptă spre vezică. Medicul găsește deschiderea celui afectat și ghidează luneta ureterului până ajunge la piatră. Piatra este apoi fie fragmentată, fie îndepărtată.
Este rar necesară intervenția chirurgicală pentru a îndepărta o piatră la rinichi.
Odată îndepărtată o piatră la rinichi, uneori puteți preveni formarea de pietre noi prin medicamente sau modificări ale dietei, notează Harvard Medical School.
