Persoanele de peste 50 de ani care dezvoltă anxietate au un risc dublu de a dezvolta boala Parkinson, potrivit unui studiu recent.
Un studiu publicat în British Journal of General Practice sugerează că persoanele care dezvoltă anxietate după vârsta de 50 de ani pot avea un risc crescut de a dezvolta boala Parkinson.
Cercetătorii au constatat că depresia, problemele de somn și hipotensiunea arterială sunt factori de risc pentru Parkinson. Studiul a examinat datele de sănătate a 109 435 de persoane care au dezvoltat anxietate după vârsta de 50 de ani și le-a comparat cu un grup de control format din 878 526 de persoane fără anxietate.
Datele au fost analizate pentru caracteristicile bolii Parkinson, cum ar fi problemele de somn, depresia, tremurăturile și tulburările de echilibru, din momentul diagnosticării anxietății până cu un an înainte de diagnostic.
Diagnosticul de anxietate după 50 de ani crește riscul de boală Parkinson, factorii de risc incluzând depresia, tulburările de somn, oboseala, tulburările cognitive, hipertensiunea arterială, tremorul, rigiditatea, tulburările de echilibru și constipația.
Aceste afecțiuni pot afecta probabilitatea de apariție a bolii Parkinson, ajustând în funcție de vârstă, sex, deprivare socială, factori legați de stilul de viață, boli mintale grave, traumatisme craniene și demență, confrom MedicalNewsToday.
Studiul a constatat că anxietatea este legată de un risc crescut de apariție a bolii Parkinson (PD) la persoanele de peste 50 de ani. Cercetarea sugerează că anxietatea nou apărută poate fi un simptom prodromal al PD, subliniind importanța detectării și intervenției timpurii.
Experții sugerează că medicii primari pot juca un rol în diagnosticarea precoce a PD, acordând atenție persoanelor de peste 50 de ani care dezvoltă afecțiuni legate de anxietate. Dr. Shae Datta, co-director al Concussion Center, NYU Langone, și director de divizie al Concussion Center, sugerează că persoanele de peste 50 de ani ar trebui să fie atent supravegheate și trimise mai devreme la un neurolog pentru diagnosticarea bolii Parkinson.
Depistarea și tratarea anxietății la acești pacienți ar putea contribui la îmbunătățirea calității vieții și a dispoziției lor.
Citește și: Pași sau minute: cum să-ți monitorizezi exercițiile pentru cele mai mari beneficii aduse sănătății
Foto: Freepik @stefamerpik
Anxietatea nu este un criteriu de diagnostic pentru boala Parkinson, potrivit Dr. Clifford Segil, neurolog la Providence Saint John's Health Center din California. Segil crede că Parkinson nu este o tulburare de dispoziție și are un motiv biologic diferit de anxietate sau depresie. Unii oameni pot deveni anxioși din cauza fricii de diagnostic, deoarece își fac griji cu privire la modul în care acesta le va afecta viața. Anxietatea poate fi un produs secundar al diagnosticului, dar nu este un precursor al bolii Parkinson.
Vezi și: Pași sau minute: cum să-ți monitorizezi exercițiile pentru cele mai mari beneficii aduse sănătății
Anxietatea poate fi un indicator precoce al bolii Parkinson (DP), ceea ce poate îmbunătăți semnificativ îngrijirea pacienților prin detectarea precoce, monitorizarea proactivă și gestionarea cuprinzătoare. Depistarea regulată a anxietății la pacienții de peste 50 de ani, în special la cei cu anxietate nou apărută, poate ajuta la identificarea persoanelor cu risc crescut de Parkinson.
Implementarea chestionarelor și a evaluărilor în timpul controalelor de rutină pentru adulții în vârstă poate asigura recunoașterea timpurie a anxietății sau a altor simptome prodromale potențiale ale bolii Parkinson.
Monitorizarea altor simptome prodromale, cum ar fi tulburările de somn, constipația, depresia și tulburările cognitive, poate facilita diagnosticarea și gestionarea precoce. Strategiile de gestionare proactivă includ trimiterea pacienților cu anxietate persistentă sau severă la un neurolog pentru o evaluare completă, inclusiv neuroimagistică și alte teste de diagnostic. Educația și consilierea pacienților îi pot ajuta să gestioneze anxietatea și stresul, atenuând potențial unele procese neurodegenerative.
Planurile de tratament personalizate pot aborda atât aspectele psihologice, cât și neurologice ale îngrijirii, incluzând tratamente farmacologice, terapie cognitiv-comportamentală (TCC) și modificări ale stilului de viață pentru a gestiona anxietatea și alte simptome prodromale. O echipă de îngrijire integrată care implică medici de îngrijire primară, neurologi, psihiatri și psihologi poate oferi sprijin complet pacienților.
Controalele regulate pot ajuta la gestionarea mai eficientă a simptomelor și la îmbunătățirea calității vieții pacienților.
Studiile viitoare ar trebui să exploreze motivele din spatele riscului crescut de boală Parkinson la persoanele de peste 50 de ani cu anxietate nou apărută și impactul severității anxietății asupra riscului.
De ce te îmbolnăvești. Care este cel mai rău lucru care ți se întâmplă.
De ce cred oamenii în teorii ale conspirației? Ce se întâmplă, de fapt, în mintea acestor persoane.
Mănânci emoțional fără să știi? Care este adevărata cauză din spatele kilogramelor în plus.
