Sprijinul social, integrat în planurile de tratament, crește rata de supraviețuire și îmbunătățește sănătatea pacienților cu boli grave, potrivit unui studiu...
Un studiu realizat de profesorii Timothy Smith și Julianne Holt-Lunstad de la Universitatea Brigham Young a constatat că integrarea sprijinului social în planurile de tratament pentru afecțiuni medicale care duc la deces dacă nu sunt tratate, cum ar fi bolile cardiovasculare și cancerul, a ajutat oamenii să supraviețuiască la rate mai mari și să trăiască mai mult.
Cercetarea, publicată în revista PLOS Medicine, sugerează că nevoile sociale ar trebui abordate în cadrul mediilor medicale. Timothy Smith explică faptul că rețelele sociale generale prezic longevitatea la fel de mult ca și fumatul a 15 țigări pe zi, iar sprijinul social este un factor mai important decât alcoolismul, obezitatea, hipertensiunea arterială și colesterolul ridicat.
Studiul a urmărit să determine dacă este posibil să se prescrie sprijin social, întrucât medicii nu pot interveni direct în structura familială sau în prietenii unui pacient. Răspunsul este 100%, iar asistența medicală îmbunătățește supraviețuirea pacienților atunci când factorii sociali și emoționali sunt luați în considerare în mod explicit de către medici.
Cercetătorii au analizat date din 106 studii controlate randomizate, care au implicat peste 40.000 de pacienți în majoritatea pacienților din mediul ambulatoriu. Cele mai frecvente afecțiuni medicale tratate au fost bolile cardiovasculare și cancerul. S-a constatat că intervențiile care au oferit sprijin psihologic, emoțional și social au crescut rata de supraviețuire a pacienților.
Exemple de sprijin includ întâlniri de grup în persoană, sesiuni telefonice/online, vizite la domiciliu și sesiuni individuale. Intervențiile au fost realizate, de obicei, de către asistente medicale, personal medical, profesioniști în domeniul sănătății mintale, colegi cu aceeași afecțiune medicală sau membri ai familiei. Pe parcursul a șapte luni, pacienții au avut, de obicei, 15 ședințe cu o durată de aproximativ o oră și jumătate.
Cercetătorii au urmărit participanții timp de peste doi ani. Aceștia au constatat că pacienții care au primit sprijin psihosocial au avut în medie o probabilitate de supraviețuire cu 20% mai mare în comparație cu grupurile de control care au primit îngrijiri medicale standard.
Intervențiile care au promovat comportamente de sănătate au funcționat cel mai bine, cum ar fi motivarea exercițiilor fizice și respectarea tratamentelor medicale sau a unei diete prescrise. În general, intervențiile axate pe rezultatele sociale sau emoționale ale pacienților nu au prelungit viața la fel de mult ca cele care promovau comportamentele de sănătate.
Foto: Freepik @Drazen Zigic
Sprijinul social are un impact semnificativ asupra stării generale de sănătate, în special atunci când oamenii se simt bolnavi. Acesta îi încurajează să solicite asistență medicală, deoarece sprijinul social îi poate încuraja să își ia în serios starea de sănătate.
În plus, prezența cuiva la cabinetul medicului poate fi de ajutor, deoarece cercetările arată că pacienții își amintesc doar 20% din ceea ce spune un medic.
Această persoană poate lua notițe, vă poate responsabiliza și vă poate reaminti să urmați medicația prescrisă sau rutinele de exerciții fizice. Acest lucru vă poate îmbunătăți șansele de supraviețuire și vă poate asigura că urmați îngrijirea prescrisă. Prin urmare, sprijinul social este crucial pentru sănătatea generală.
Vezi și: Dieta pro-inflamatorie și riscul crescut de boli cardiovasculare. Ce dezvăluie studiile recente
Studiile arată că persoanele cu boli grave au mai puține șanse de a beneficia de intervenții și doar o minoritate dintre acestea implică membri ai familiei sau prieteni. Sprijinul din partea acestor persoane poate produce efecte mai durabile. Este posibil ca sprijinul personalului medical să nu fie la fel de eficient.
Cercetările viitoare ar trebui să investigheze durata și cantitatea de sprijin pentru a determina beneficiile acestuia. Dacă intervențiile sunt oferite pe o perioadă mai lungă de timp și într-un stadiu mai timpuriu, acestea ar putea potențial îmbunătăți ratele de supraviețuire.
Integrarea asistenței pentru pacienți în sistemele de sănătate reprezintă o provocare semnificativă, potrivit unui studiu realizat de Smith. Cercetătorii sugerează că, în ciuda faptului că medicii oferă tratamente și sfaturi, deseori nu reușesc să evalueze probabilitatea ca pacienții să le urmeze. Aceștia sugerează că stimularea motivației pacienților, a strategiilor de adaptare și a sprijinului social poate îmbunătăți supraviețuirea acestora.
Studiul recomandă protocoale de evaluare a surselor existente de sprijin pentru pacienți și a barierelor în calea finalizării tratamentului, programe de sprijin în spitale/clinici pentru pacienții care riscă să nu finalizeze tratamentele, transformarea spitalelor/clinicilor în spitale mai „prietenoase cu familiile/îngrijitorii”, îmbunătățirea formării în școlile de medicină pentru a aborda considerațiile sociale/emoționale/comportamentale ale pacienților, integrarea factorilor psihosociali în planificarea preoperatorie/intervențională, în urmărirea post-operatorie/intervențională și în programele de reabilitare, precum și o colaborare sporită între profesioniștii din domeniul medical și cei din domeniul sănătății mintale.
Aceste recomandări vin în contextul în care sistemul de sănătate se schimbă pentru a încorpora considerații psihologice, psihologii ajutând din ce în ce mai mult în cazul unor afecțiuni precum cancerul, ulcerul și durerea cronică.
Stresul emoțional intens poate avea consecințe devastatoare asupra inimii, transformând emoțiile puternice într-un pericol pentru sănătate.
Aceasta este una din cauzele pentru care nu poți dormi, iar dimineață te trezești obosit.
Pierderea neintenționată în greutate poate ascunde afecțiuni medicale grave care necesită o atenție deosebită din partea medicului.
Procrastinarea este un comportament contraproductiv, dar nu inexplicabil, acesta reprezintă o formă de evitare emoțională.
