Actorul Sam Neill, cunoscut pentru rolul din seria Jurassic Park a dezvăluit că urmează un tratament pentru cancer al sistemului limfatic, mai exact limfom non-Hodgkin, notează Agerpres.
”Adevărul este că sunt bolnav. Poate pe moarte. Va trebui să accelerez”, scrie el în primul capitol al cărţii sale ”Did I ever tell you this?”, pe care a scris-o în timp ce făcea chimioterapie, potrivit sursei menționate.
În cadrul unui interviu publicației The Guardian, actorul în vârstă de 75 de ani, afirmă că nu a intenționat să scrie o carte, cu atât mau mult, una despre cancer, subliniind că biografia sa nu este o carte despre cancer. ”Nu le suport. Nu am de gând să mai citesc în viața mea o altă nenorocită de carte despre cancer”, a spus actorul britanic-neo-zeelandez.
Sam Neill a fost diagnostic cu limfom non-Hodgkin în urmă cu un an, iar ultima perioada a fost pentru el una în care, deși ”întunecată”, una plină de recunoștință.
”Adică, nu pot pretinde că anul trecut nu a avut momentele sale întunecate, dar acele momente întunecate au pus lumina în evidență, știi, și m-au făcut să fiu recunoscătoare pentru fiecare zi și extrem de recunoscătoare pentru toți prietenii mei. Mă bucur că sunt în viață.
Nu am avut niciodată intenția de a scrie o carte. Dar, pe măsură ce am continuat să scriu, mi-am dat seama că, de fapt, îmi dădea un motiv să trăiesc și mă duceam la culcare gândindu-mă: Voi scrie despre asta mâine... asta mă va distra. Așa că mi-a salvat viața, pentru că nu aș fi putut trece prin asta fără să am nimic de făcut”, a declarat Sam Neill, într-un interviu pentru The Guardian.
Limfomul non-Hodgkin, cauze și factori de risc
Deși nu sunt cunoscute cu exactitate cauzele apariției limfomului non-Hodgkin, există mai multe afecțiuni medicale care sunt asociate cu un risc crescut de apariție a acestuia:
- deficiențe imune moștenite
- sindroame genetice: sindromul Down, sindromul Klinefelter (o afecțiune genetică la bărbați cauzată de un cromozom X suplimentar)
- tulburări imunitare și tratamentele acestora: Sindromul Sjögren, artrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic
- boala celiacă, o boală care implică procesarea anumitor componente ale glutenului;
- boala inflamatorie intestinală, în special boala Crohn și tratamentul acesteia;
- psoriazisul;
- antecedente familiale de limfom;
- bacterii: Helicobacter pylori (asociat cu gastrita și ulcerul gastric), Borrelia burgdorferi (asociat cu boala Lyme), Campylobacter jejuni, Chlamydia psittaci;
- virusuri: HIV, HTLV-1, SV-40, HHV-8, virusul Epstein Barr, virusul hepatitei;
- translocații cromozomiale nealeatorii și rearanjamente moleculare, notează WebMD.
În ceea ce privește factorii de risc pentru apariția limfomului non-Hodgkin, aceștia includ:
-expunerea regulată la anumite substanțe chimice, inclusiv la insecticide și erbicide, precum și la o serie de substanțe chimice utilizate în industrii precum agricultura, sudarea și industria lemnului
- expunerea la accidente nucleare, teste nucleare sau scurgeri de radiații subterane
- tratamentul cu medicamente imunosupresoare, pentru prevenirea respingerii transplantului de organe sau pentru tratamentul tulburărilor inflamatorii și autoimune;
- agenți ai factorului de necroză tumorală utilizați pentru tratarea artritei psoriazice și reumatoide și a bolilor inflamatorii intestinale
- expunerea anterioară la chimioterapie și/sau radiații utilizate pentru tratarea unui diagnostic anterior de cancer
- tratament cu un medicament numit Dilantin (fenitoină), utilizat în mod obișnuit pentru tratarea tulburărilor convulsive
- utilizarea vopselelor de păr, în special a culorilor închise și permanente
- niveluri ridicate de nitrați găsiți în apa de băut
- diete bogate în grăsimi și produse din carne
- expunerea la lumina ultravioletă
- consumul de alcool.
Limfomul non-Hodgkin, simptome și diagnostic
Afecțiunea are un parcurs lent, fapt ce face să fie diagnosticată cu dificultate, mai ales că are un număr redus de simptome care pot fi asociate unor alte boli.
în unele cazuri limfomul non-Hodgkin poate avea o dezvoltare rapidă, cu manifestarea unor anumite simptome, cum ar fi prezența unuia sau mai multor nodul în gât sau mai sus de oasele gâtului, în zona axilelor sau în cea inghinală.
Alte simptome ce pot apărea sunt:
- stări de oboseală cronică
- prezența febrei
- transpirații în exces, mai ales în timpul nopții
- pierderea inexplicabilă în greutate
- infecții care apar frecvent sau care se vindecă greu
- dureri sau inflamații la nivel abdominal
- dureri de tip precordial, prezența tusea sau dificultăți respiratorii.
Diagnosticarea se face de către medicul oncolog, după realizarea examenului medical, iar o atenție deosebită este acordată ganglionilor limfatici, ficatului și splinei. Alte investigații pot fi:
- biopsia
- anumite analize de laborator
- investigații imagistice
- endoscopie digestivă.
În cazul limfomului non-Hodgkin există patru stadii de gravitate. Cel de tip I și cel de tip II sunt considerate forme incipiente, în vreme ce tipul III și cel IV au caracter avansat, potrivit Mayo Clinic.
Lmfomul non-Hodgkin, tratament
Tratamentele se bazează pe tipul de limfom non-Hodgkin diagnosticat, pe stadiul acestuia, dar și pe simptomele sale, dacă există. Scopul tratamentului este de a elimina limfomul, cu un impact cât mai mic asupra celulelor din jur.
Cele mai frecvente tratamente pentru limfomul non-Hodgkin includ:
- chimioterapia
- radiații
- imunoterapie, inclusiv anticorpi monoclonali
- inhibitori de tirozin kinază
- transplant de celule stem
- chirurgie, în cazuri rare.
Rata globală de supraviețuire pentru persoanele cu limfom non-Hodgkin la 5 ani este de 69%.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
