Medicul de familie este cel mai potrivit să indice ajutorul de specialitate al unui psiholog sau psihiatru.
În România secolului 21, bolile psihiatrice sunt considerate, în continuare, afecțiuni pentru care trebuie să fii marginalizat, afecțiuni care pot, în opinia populației generale, să invalideze capacitatea neuro-psihică și nu numai a celor care trec prin astfel de episoade.
Psihiatrul Gabriel Diaconu a punctat câteva lucruri importante cu privire la abordare bolilor psihiatrice de care suferă o mare parte dintre români, afecțiuni care au legătură cu diferite dependențe, dar și cu tulburările de gândire ori cu depresia și anxietatea.
”Persoanele care fac o tentativă de suicid și intră în sistemul medical sunt foarte consumptive pentru sistem, la fel cum persoanele cu boli psihice, depresie, anxietate sunt foarte costisitoare indirect pentru sistem. Este o mirare pentru mine că, la cât de scumpă e boala psihică, atât de puțin investim în detecție și tratament încât să ne scutim bugetele de povara asta”, a afirmat Gabriel Diaconu ”În fața ta” la Digi 24.
Potrivit psihiatrului, colegii săi din țară se confruntă cu o situație greu de gestionat, în contextul unui număr tot mai mare de persoane care ajung să aibă nevoie de ajutor de specialitate.
”Nu au fizic timpul și resursa să vadă câți oameni își anunță la un moment dat intenția să vină la ei. Mai e o problemă cu care mă confrunt și eu.
Cererea pentru o consultație la un medic psihiatru a ajuns atât de mare în România, ca și cererile pentru internări în spitale. Nu știu dacă știți, dar spitalele de psihiatrie sunt supraaglomerate, funcționează la un randament cvasipermanent de 130%.
La orice moment, mai ales pentru o persoană care trebuie internată periodic, e o perioadă de așteptare între trei și șase luni. În provincie este o limită până la care un psihiatru poate să vadă un număr de pacienți într-o zi de lucru, o lună, un an.
Și atunci oamenii amână, fereastra de oportunitate se închide, nu e ca la un ulcer varicos, unele lucruri în psihiatrie sunt atipice, inclusiv realitatea că un episod major de boală se mai termină și spontan, și natural.
După 6, după 12 luni, cu sechele, cu ce vreți voi, dar se termină și oamenii spun: am depășit singur. Dar vulnerabilitatea rămâne”, a mai spus medicul.
”Marea problemă era lipsa unui limbaj simplu, prin care oamenii să ajungă la persoana suferindă și să îi reflecte oportunitatea de a se vedea cu un profesionist. Când auzeau de psihiatru, români aveau o reacție idiosincratică, de aversiune. Încă o mai au, dar nu mai este la nivelul anilor 2000-2010.
Dacă ai un membru de familie cu o suferință mintală, credința mea nestrămutată e că primul loc unde ar merita și ar trebui să mergi este la medicul de familie. În zilele noastre oamenii spun că poate vrei să mergi la psiholog, deși și steaua psihologilor pare că în unele momente apune, pentru că și despre reputația lor se spun, nu tot timpul, lucruri măgulitoare.
Medicii de familie au o chestiune profund dezirabilă, au autoritate medicală, au o formă de imparțialitate și de multe ori cunosc particularitățile persoanei. Dacă medicul de familie recomandă psiholog sau psihiatru, e mai probabil că persoana va asculta decât dacă recomandă un membru al familiei, o persoană apropiată sau un coleg de serviciu. E nevoie să reinventăm rolul medicului de familie în comunitate, fără să-i mai aruncăm un bolovan în desaga deja încărcată”, a mai spus psihiatrul.
”Noi nu avem nici măcar un studiu național despre prevalența bolilor psihice la români, dăm în continuare medicamente care sunt impuse de farma, dar noi nu avem o piramidă corectă a tratamentului psihiatric.
Când vine vorba de prognosticul acestor oameni, să știți că este totuși bun. Cei care își revin repede, cei care răspund la tratament, de frică, de rușine, nu cumva să fie asociați cu ăștilalți dispar foarte repede, noi nu îi numărăm pe toți.
În România, la momentul de față, la o populație de 19 milioane de locuitori, probabil că undeva la un 5 - 6 milioane de români trăiesc cu boală psihică.
De departe cei mai des întâlniți sunt cei care au depresie, avem probabil la un milion jumate-două milioane, avem probabil peste un milion de persoane dependente de alcool în România, avem sute de mii de persoane care trăiesc cu tulburări ale gândirii, nu vorbesc aici doar de persoane care au episoade de psihoză, vorbesc și de persoane care au declin cognitiv sau tulburări neuro-cognitive (de învățare, discalculie, dislexie), sunt foarte mulți oameni”, a mai spus psihiatru, subliniind că inclusiv el se află între cei cu afecțiuni psihiatrice, dar pe care și le poate controla fără medicație.
Astfel, potrivit propriei declarații, psihiatrul Gabriel Diaconu că acest lucru este unul crâncen. ”Pentru că aici intervine o altă chestiune, undeva în mintea mea am decis să nu-mi mai fie rușine. Să nu-mi mai fie rușine cu tulburarea mea de atenție, cu tulburarea mea obsesiv-compulsivă, să nu-mi mai fie rușine cu tulburarea mea de personalitate narcisică, oricât de ciudat ar părea chestia asta”, a mărturisit Gabriel Diaconu.
Termenul de tulburări psihologice este uneori folosit pentru a se referi la ceea ce este mai frecvent cunoscut sub numele de tulburări mentale sau tulburări psihiatrice.
Tulburările psihice sunt modele de simptome comportamentale sau psihologice care au un impact asupra mai multor domenii ale vieții. Aceste tulburări creează suferință pentru persoana care se confruntă cu simptomele, arată Very Well Mind.
Potrivit DMS-5 (Manualul de diagnostic și statistic al tulburărilor psihice, ediția a 5-a), anxietatea și depresia sunt cele mai comune tipuri de afecțiuni mintale.
Lista tulburărilor mintale, potrivit DMS-5 cuprinde:
- tulburările de dezvoltare neurologică (dizabilitate intelectuală, retard mintal, social, de limbaj sau fizic, autism, ADHD)
- tulburări bipolare (mania, episoade depresive, anxietate, anxietate socială, fobii specifice, atacuri de panică, anxietatea de separare)
- tulburări legate de traume și stres (tulburarea de stres acut, tulburarea de adaptare, PTSD, tulburarea de atașament reactiv)
- tuburări disociate (amnezie disociativă, tulburare disociativă de identitate, tulburare de depersonalizare/dezrealizare)
- tulburări ale simptomelor somatice (tulburare de simptome somatice, tulburare de anxietate de boală, tulburare de conversie, tulburare factitivă)
- tulburări de hrănire și de alimentație (anorexia nerovosa, bulimia nervosa, tulburare de ruminație, pica, tulburare de alimentație compulsivă)
- tulburări de somn (narcolepsie, insomnia, hipersomnolență, apneea, sindromul picioarelor neliniltite)
- tulburări disruptive, de control al impulsurilor și de comportament (cleptomania, piromania, tulburare explosivă intermitentă, tuburare de comportament, tulburare de opoziție provocatoare)
- tulburări depresive, mai arată sursa menționată.
Un studiu recent aduce în discuție eficacitatea terapiei cu realitate virtuală în tratarea tulburării depresive majore.
Ce se întâmplă când ții doliu. Impactul tulburător pe care îl are asupra creierului.
Etapa premergătoare menopauzei poate afecta grav psihicul femeilor.
Află mai multe despre diferențele și asemănările dintre gândurile intruzive și cele impulsive.
Un studiu arată că unele obiceiuri zilnice pot îmbunătăţi semnificativ sănătatea mintală. Cum e posibil și ce trebuie să faci.
Utilizarea excesivă a tehnologiei poate duce la dezvoltarea unei dependențe, similară cu alte tipuri de dependențe comportamentale.
