Anxietatea nu doar că îți afectează starea de spirit, dar poate remodela în timp modul în care creierul tău procesează emoțiile și reacționează la stres.
Vezi și: Bursita: simptome și tratament. De ce apare bursita și ce poți face în privința ei
Anxietatea este un simptom fizic comun, care se manifestă adesea prin transpirația palmelor, bătăi rapide ale inimii sau mâncărimi. Cu toate acestea, răspunsul creierului la anxietate este influențat în mare măsură de substanțe chimice.
Creierul eliberează cortizol, hormonul stresului, care ajută la gestionarea momentului, dar ne poate epuiza în timp. Stresul cronic este legat de diverse probleme de sănătate fizică și mentală. Înțelegerea neuroștiinței din spatele anxietății, a efectelor sale pe termen lung asupra creierului și a strategiilor de adaptare poate ajuta la atenuarea anxietății.
Sistemul limbic, care cuprinde hipocampul, amigdala, hipotalamusul și talamusul, este responsabil de procesarea anxietății și a stresului în creier. Această parte a creierului este conectată la emoții, memorie, frică, stres și motivație și reglează procesele autonome.
Hipocampusul consolidează informațiile și procesează amintirile pe termen scurt, lung și spațial, ceea ce poate afecta anxietatea dacă face legătura între amintirile evenimentelor stresante și modul în care reacționăm.
Amigdala procesează răspunsurile emoționale, în special frica, agresivitatea și anxietatea, și procesează memoria și luarea deciziilor.
Hipotalamusul, parte a axei hipotalamo-pituitar-suprarenale, controlează reacțiile la stres și gestionarea stresului. De asemenea, acesta coordonează sistemul endocrin, inclusiv reglarea temperaturii și apetitul, care pot fi afectate de anxietate și stres.
În general, sistemul limbic joacă un rol crucial în sănătatea noastră emoțională și mentală.
Sistemul limbic, cunoscut și ca sistemul nervos emoțional, este un sistem complex care reglează memoria, comportamentul și emoțiile. Acesta joacă un rol crucial în reglarea comportamentelor de supraviețuire, cum ar fi reacția la mediul înconjurător, mâncatul și băutura, precum și reproducerea.
Sistemul gestionează, de asemenea, răspunsurile la stres, inclusiv ritmul cardiac, tensiunea arterială și temperatura corpului.
Sistemul limbic permite persoanelor să proceseze informații, să învețe din experiențe și să influențeze reacțiile viitoare la stimuli similari.
Cele patru părți ale creierului reglează modul în care indivizii se simt față de stimuli, reacționează la aceștia și impactul pe care îl vor avea asupra lor.
Foto: Freepik @rawpixel.com
Răspunsurile „luptă/fugă/înghețare/supunere” reprezintă reacții comune în situațiile care provoacă anxietate, atunci când amigdala preia controlul și activează mecanismul de răspuns la stres.
Reacția de "luptă" poate fi declanșată de un val de adrenalină, furie intensă, simptome fizice precum creșterea ritmului cardiac și a tensiunii arteriale, hipervigilență, agitație și tendința de a tresări ușor.
Răspunsul „fugă” se caracterizează prin dorința de a scăpa fizic din situația respectivă, mai degrabă decât de a rămâne pentru a rezolva problema. Persoanele aflate în modul de fugă percep mai ușor amenințările, fie ele reale sau imaginare, și încearcă să le evite cu orice preț.
„Înghețarea” este o reacție de blocare totală, fără un răspuns activ, fiind adesea asociată cu traume și anxietate extremă. În acest mod, oamenii pot experimenta disocierea, senzația de amorțeală emoțională sau confuzie, ori pot simți că nu pot lua decizii sau acționa. Simptomele fizice includ senzația de amorțeală, oprirea respirației sau senzația că nu se pot mișca. Această reacție este adesea una de teroare pură.
„Supunerea” apare atunci când este perceput ca fiind mai sigur să renunți decât să acționezi într-o situație stresantă. Această reacție este frecvent întâlnită la persoanele care doresc să îi mulțumească pe ceilalți și care întâmpină dificultăți în stabilirea limitelor. Aceste persoane pot pretinde că sunt de acord cu ceilalți sau pot face ceea ce li se cere, indiferent de impactul asupra lor. În astfel de situații, instinctul este de a fi obedient pentru a evita o eventuală pedeapsă.
Practic, acestea sunt reacții obișnuite în fața situațiilor care provoacă anxietate, implicând amigdala și generând diferite simptome fiziologice și psihologice, în funcție de circumstanțele fiecărei persoane.
Anxietatea și efectele sale asupra creierului apar în centrii de reglare emoțională ai creierului, mai degrabă decât în centrii cognitivi superiori. Aceasta înseamnă că creierul inconștient, „emoțional”, experimentează stresul, modificând modul în care reacționați la sursele de anxietate.
Există multe tipuri diferite de tulburări anxioase, cu unele simptome care se suprapun. Experimentarea constantă a uneia sau a tuturor acestor tulburări de anxietate pune sistemul limbic al creierului în viteză, provocând un stres constant asupra sistemului nervos.
Stresul cronic și tulburările de anxietate fac ca stresul cronic să schimbe modul în care funcționează creierul dumneavoastră. Anxietatea prelungită determină creșterea amigdalei, care este responsabilă de răspunsul la stimuli amenințători și de crearea răspunsului de frică.
Acest lucru duce la intensificarea reacțiilor la stimulii amenințători, în special la cei care stârnesc frica și furia. Această modificare a circuitelor fricii afectează negativ și modul în care hipocampul (prin care procesați informațiile și memoria) și cortexul prefrontal (unde se află „personalitatea” dumneavoastră) își fac treaba.
Anxietatea pe termen lung afectează, de asemenea, funcționarea cognitivă, perturbând procesul decizional rațional și conducând la decizii mai extreme și la supraestimarea probabilității amenințării.
Cu cât vă confruntați mai mult timp cu anxietate cronică și necontenită, cu atât creierul se reprofilează mai mult pentru a se adapta anxietății, ceea ce vă face mai predispus să reacționați la anxietate într-un mod nesănătos în viitor, creând un cerc vicios de la factor de stres la răspuns la stres la factor de stres.
Mănânci emoțional fără să știi? Care este adevărata cauză din spatele kilogramelor în plus.
Aceasta este una din cauzele pentru care nu poți dormi, iar dimineață te trezești obosit.
Abuzul narcisic lasă răni adânci și invizibile, dar vindecarea și regăsirea sinelui sunt posibile cu sprijinul potrivit.
Expunerea strategică la frig poate activa răspunsurile naturale ale corpului pentru a contracara anxietatea și a aduce o stare de calm.
