Pacienții în moarte cerebrală aud tot ce se vorbește în jurul lor, potrivit unui studiu

Un nou studiu inovator din New England Journal of Medicine sugerează că aproximativ una din patru persoane care par complet nepăsătoare ar putea fi de fapt conștiente și capabile să perceapă și să răspundă mental, dar sunt fizic incapabile să o arate. Această descoperire, cunoscută sub numele de disociere cognitivă-motorie, pune sub semnul întrebării metodele tradiționale de diagnosticare a conștiinței și deschide noi perspective în îngrijirea pacienților cu leziuni cerebrale severe.

Studiul, publicat în New England Journal of Medicine, reprezintă cea mai mare și mai cuprinzătoare investigație despre disocierea cognitivă-motorie până în prezent. O echipă internațională de cercetători a folosit tehnici avansate de imagistică cerebrală și electrofiziologie pentru a detecta semne de conștiință în pacienți care păreau complet nepăsători pe baza evaluărilor comportamentale standard.

Disocierea cognitivă-motorie, frecventă

Descoperirile sugerează că disocierea cognitivă-motorie este mult mai frecventă decât s-a crezut anterior. Acest lucru are implicații majore pentru îngrijirea clinică, luarea deciziilor la sfârșitul vieții și înțelegerea noastră fundamentală a conștiinței.

Studiul a examinat 353 de pacienți adulți cu tulburări de conștiință cauzate de diverse tipuri de leziuni cerebrale. Aceste condiții se află pe un spectru, variind de la coma (unde pacienții sunt complet nepăsători și nu arată semne de conștiență) la starea vegetativă (unde pacienții pot deschide ochii și au cicluri de somn-veghe, dar nu arată semne de conștiență) până la starea minim conștientă (unde pacienții arată unele semne inconsistente, dar reproducibile de conștiență).

Vezi și: Tirzepatida, efect mai pozitiv Semaglutida în ceea ce privește pierderea în greutate

În mod tradițional, medicii au utilizat evaluări comportamentale la pat pentru a diagnostica nivelul de conștiință al unui pacient. Cu toate acestea, această abordare presupune că, dacă un pacient nu poate răspunde fizic la comenzi sau stimuli, nu poate fi conștient.

Noul studiul contestă această presupunere, dezvăluind semne de conștiință care nu sunt vizibile în mod exterior. Studiul a constatat că 25% dintre pacienții care nu arătau semne comportamentale de conștiință au demonstrat activitate cerebrală consistentă cu conștiența și capacitatea de a urma comenzi. Cu alte cuvinte, una din patru persoane care păreau a fi într-o stare vegetativă sau minim conștientă, fără abilitatea de a urma comenzi, erau de fapt conștiente și capabile să înțeleagă și să răspundă mental la instrucțiuni.

"Unii pacienți cu leziuni cerebrale severe nu par să proceseze lumea lor exterioară. Cu toate acestea, când sunt evaluați cu tehnici avansate, precum fMRI bazat pe sarcini și EEG, putem detecta activitate cerebrală care sugerează altceva.

Aceste rezultate ridică întrebări etice, clinice și științifice critice – cum putem valorifica acea capacitate cognitivă nevăzută pentru a stabili un sistem de comunicare și a promova o recuperare ulterioară?", spune dr. Yelena Bodien, PhD, autor principal al studiului, într-o declarație.

Studiul a mai constatat că disocierea cognitivă-motorie era mai frecventă în rândul pacienților mai tineri, celor cu leziuni cerebrale traumatice și celor evaluați mai târziu după leziunea inițială. Acest lucru sugerează că unii pacienți pot recupera abilități cognitive în timp, chiar dacă rămân incapabili să comunice comportamental.

Vezi și: Hipertensiunea arterială, factor de risc pentru Alzheimer. Beneficiile tratamentului, neclare

Pacient în moarte cerebrală - FOTO: Freepik

Conștiința umană, complexă

Interesant este că, chiar și printre pacienții care puteau urma comenzi comportamental, mai mult de 60% nu au arătat răspunsuri în teste de imagistică cerebrală. Acest lucru subliniază natura complexă a conștiinței și limitările metodelor actuale de detectare. Descoperirile ridică întrebări dificile despre modul în care diagnosticăm tulburările de conștiință, luăm decizii privind sfârșitul vieții și alocăm resurse pentru îngrijirea pe termen lung și reabilitare. De asemenea, deschide noi direcții pentru posibile terapii destinate restabilirii comunicării cu acești pacienți.

Deși studiul reprezintă un avans semnificativ, autorii avertizează că tehnicile utilizate nu sunt încă disponibile pe scară largă și necesită o perfecționare suplimentară înainte de a putea fi utilizate de rutină în practica clinică.

"Pentru a continua progresul nostru în acest domeniu, trebuie să validăm instrumentele noastre și să dezvoltăm abordări pentru evaluarea sistematică și practică a pacienților nepăsători astfel încât testarea să fie mai accesibilă. Știm că disocierea cognitivă-motorie nu este rară, dar sunt necesare resurse și infrastructură pentru a optimiza detectarea acestei condiții și a oferi suport adecvat pacienților și familiilor lor", adaugă Bodien.