Scleroza amiotrofică laterală: mai multă glucoză ajută. Teste pe musculițe

Scleroza amiotrofică laterală. Cercetători de la Universitatea din Arizona, SUA, au observat că atunci când neuronii afectați de scleroză amiotrofică laterală (LAS) primesc mai multă glucoză corpul funcționează mai bine. Teste s-au făcut pe musculițe, informează medicalxpress.

Scleroza amiotrofică laterală: enorm de multă glucoză

E cunoscut că oamenii cu ALS experimentează schimbări în metabolismul lor, care de multe ori duc la pierderea rapidă în greutate într-un proces numit hipermetabolism. Potrivit unui autor al studiului, Ernesto Manzo, absolvent al Universității din Arizona și cercetător postdoctoral în cadrul Departamentului de Biologie Moleculară și Celulară, hipermetabolismul poate fi un ciclu neobosit, iar cei cu ALS folosesc mai multă energie în timp ce se odihnesc decât ceilalți oameni. Asta în timp ce se luptă adesea să folosească eficient glucoza, ingredientul pe care un organism trebuie să-l facă mai multă energie.

Oamenii de știință nu știu exact ce se întâmplă în celulele pacientului de apare această disfuncție sau cum ar putea-o atenua.

Scleroza amiotrofică laterală: 2-5 ani de la diagnosticare

În cercetarea, publicată în eLife, autorii descriu rezultatele drept "cu adevărat șocante". Studiul lor a demonstrat că atunci când neuronii afectați de ALS primesc mai multă glucoză, ei o transformă în energie cu care pot supraviețui mai mult și pot funcționa mai bine.

Astfel, creșterea cantității de glucoză către celule poate fi o modalitate de a satisface cerințele anormal de mari ale energiei la pacienții cu ALS.

ALS elimină, în cele din urmă, capacitatea pacienților de a merge, de a vorbi și chiar de a respira. Speranța medie de viață a unui pacient ALS din momentul diagnosticării este de 2 până la 5 ani. "ALS este o boală devastatoare", a declarat Daniela Zarnescu, profesor la UA de Biologie Moleculară și Celulară, autorul principal al studiului.

Scleroza amiotrofică laterală: rezistența neuronilor

Studiile anterioare privind metabolismul la pacienții cu ALS s-au concentrat pe ceea ce se întâmplă la nivelul întregului corp, nu la nivel celular. Daniela Zarnescu afirmă, citată de medicalxpress:

"Faptul că am descoperit un mecanism compensator ne-a surprins. (...) Acești neuroni disperați, degenerați, au demonstrat o rezistență incredibilă. Acesta este un exemplu despre modul uimitor în care celulele fac față stresului. Noutatea constatărilor se datorează parțial faptului că metabolismul la pacienții cu ALS a rămas prost înțeleasă".

Analiza acestei afecțiuni este greu de făcut întrucât oamenii de știință nu pot îndepărta neuronii din creier fără să provoace daune ireparabile unui pacient. De aceea s-au folosit musculițe, care, în opinia oamenilor de știință, "ne pot învăța multe despre bolile umane".

În timpul exprimentelor, cercetătorii au observat la microscop neuronii motori ai muștelor de fructe în starea lor larvă și cum au reacționat când au primit mai multă glucoză: neuronii motorii au trăit mai mult și s-au mișcat mai eficient.

Observațiile lor au fost în concordanță cu un studiu clinic pilot, care a găsit o dietă bogată în carbohidrați a fost o intervenție posibilă pentru pacienții cu ALS cu disfuncție metabolică brută.