Alimentul care reduce riscul de MOARTE. Bilic: A nu-l mânca e GRAV. Măcar de 2 ori pe săptămână trebuie mâncat

"Nutriția și religia s-au pus de acord: peștele este valoros și esențial în echilibrul alimentar. Ca urmare, în orice post există dezlegare la pește. Beneficiile consumului de pește sunt incontestabile, nu dați vina pe contaminarea cu mercur sau creșterea intensivă, ca să nu mâncați pește. 

Consumul de pește de 2 ori pe săptămână reduce cu 36% riscul de deces prin boli coronariene și cu 17% riscul de deces în general. Cercetătorii de la școala de Sănătate publică de la Harvard au ajuns la o concluzie surprinzătoare: a nu mânca pește este mai grav și mai dăunător pentru sănătate decât a mânca pește contaminat cu mercur. În realitate, cantitatea de mercur ce poate fi prezentă în peștele gras precum somonul sau păstrăvul este foarte mică și devine neglijabilă în cazul peștilor mici de tip sardină sau hamsie. 

Avantajele consumului de pește

Cât despre avantaje, peștele este principala sursă de grăsimi omega 3, esențiale pentru sănătatea cardiovasculară și cu rol crucial în funcționarea creierului și retinei. Persoanele care consumă pește în mod regulat sunt protejate de îmbătrânirea pielii și a ochilor, de parkinson și Alzheimer și fac mai rar depresie. Riscul de demență senilă scade cu 30%, iar bolile inflamatorii de tip artroză sunt și ele considerabil reduse.

Dincolo de beneficiile acizilor grași omega 3, peștele are și alte virtuți:

Indiferent că este de apă sărată sau apă dulce, peștele reprezintă o sursă excelentă de proteine. Ca și în cazul cărnii, conține 18-22 g proteine/100 g produs. E vorba de proteine complete, cu toți aminoacizii esențiali prezenți. Spre deosebire de proteinele din carnea de vită și pui, cele din pește sunt mai ușor de digerat, conțin mai puțin colagen și elastină. Campion la acest capitol este codul eglefin care are indice de digestibilitate de 100%.

De câte ori pe săptămână e bine să mâncăm pește

Altă calitate deloc neglijabilă: conținutul bogat de seleniu, zinc și vitamina B12, trei micronutrienți care încetinesc îmbătrânirea celulară și luptă împotriva stresului oxidativ. Sardina și heringul sunt cei mai bogați în vitamina B12. Grăsimea de pește conține vitamina E și vitamina D, nutrienți esențiali pentru rezistența scheletului și a sistemul imunitar. Campioni sunt somonul și lupul de mare. Toate speciile marine conțin iod, element indispensabil pentru fabricarea hormonilor tiroidieni. De la metabolism la memorie și siluetă, lipsa de iod dezechilibrează tot organismul. 

Ideal ar fi să mâncăm pește de minim 2 ori/săptămână, din care o dată să fie pește gras. Variați speciile de pește și modul de gătit: proaspăt sau congelat, afumat sau în conservă, pe grătar, la cuptor, la abur sau prăjit, sub formă de ciorbă, saramură sau sushi cu pește crud, important este să îl includem în meniu cât mai des", a scris Mihaela Bilic pe Facebook.

Peștele, desființat. Informația care te va face să NU-l mai mănânci niciodată: Provoacă CEAȚĂ mentală

"La nivel european, principala sursă de expunere la Mercur nu este vrăjitoria, ci consumul de alimente contaminate cu Mercur. 

Pe primul loc, din păcate, în Europa, sunt peștele și fructele de mare.

Toată lumea mănâncă, nu avem cum să le excludem din alimentație, dar sunt niște recomandări cu privire la ce ar trebui să mâncăm ca să avem un risc mai mic să ne contaminăm. Trebuie să înțelegem că Mercurul se bioactivează, adică odată ce ajunge în apele mărilor și oceanelor, el este preluat de pești din ce în ce mai mari. Adică peștii mari îi mănâncă pe cei mici care la rândul lor s-au încărcat cu Mercur. Mercur din ape este din poluare, vapoare, accidente ecologice, pentru că sunt atât de multe, dar în principal, deversările sunt principala sursă care contribuie la acumulare de Mercur în apele mărilor și oceanelor.

Regula importantă când mănânci pește

Evident, și mările sunt diferit încărcate. Sunt unele din zonele asiatice, unde legislația e mult mai permisivă cu deversările decât în zona europeană. De asemenea, spunând de bioaccelerare, peștii care sunt în lanțul trofic cel mai evoluat, cei mai mari și răpitori, sunt cei mai încărcați. Și este frecvent folosită ca exemplu comparația dintre sardină și rechin.

Sardina și rechinul au o diferență de aproape 200 de ori în ceea ce privește cantitatea de Mercur pe care o are. Rechinul are mult mai mult Mercur, pentru că el mănâncă toate celelalte specii care au acumulat Mercur.

Prima regulă când alegem să mâncăm pește și fructe de mare e să vedem de unde provin și a doua e să alegem pești mici care nu sunt răpitori, pentru că aceștia sunt mai puțin încărcați, comparativ cu cei mari", a spus medicul Radu Țincu.

Citeste mai departe AICI