Uleiul care te îngrașă

Un nou studiu al Universității California – Riverside sugerează că uleiul de soia, ingredientul-vedetă din alimentele ultraprocesate și cel mai utilizat ulei alimentar din Statele Unite, ar putea contribui la creșterea în greutate printr-un mecanism metabolic încă puțin înțeles. Descoperirile provin din cercetări pe șoareci, dar oamenii de știință spun că mecanismele identificate sunt similare și la oameni.

Legătura dintre uleiul de soia și obezitate

În testele realizate, șoarecii hrăniți cu o dietă bogată în grăsimi provenite din ulei de soia au acumulat semnificativ mai multă greutate decât cei hrăniți cu alte tipuri de uleiuri. Cu toate acestea, un grup separat de șoareci modificați genetic nu a prezentat creșteri de greutate, deși au consumat aceeași dietă.

Acești șoareci produceau o formă ușor diferită a proteinei hepatice HNF4α, responsabilă de reglarea a sute de gene implicate în metabolismul grăsimilor.

Rolul acizilor grași și al enzimelor metabolice

Uleiul de soia este foarte bogat în acid linoleic. În organism, acest acid este transformat în oxilipine, molecule asociate cu inflamația și acumularea de grăsime corporală.

Cercetătorii au descoperit că:

• șoarecii modificați genetic produceau mult mai puține oxilipine,
• aveau un ficat mai sănătos,
• prezentau o activitate mitocondrială îmbunătățită, ceea ce explică de ce nu au luat în greutate.

În schimb, șoarecii obișnuiți, cu aceleași aporturi calorice, au prezentat creșteri mari de oxilipine la nivel hepatic, direct corelate cu creșterea în greutate.

Oxilipinele, piesa centrală a puzzle-ului

Echipa UCR a identificat anumite tipuri de oxilipine, derivate atât din acid linoleic, cât și din acid alfa-linolenic, ca fiind legate de obezitate.

Totuși, prezența acestor molecule nu este suficientă pentru a declanșa creșterea în greutate, șoarecii modificați genetic aveau niveluri ridicate pe o dietă săracă în grăsimi, dar nu s-au îngrășat. Așadar, alți factori metabolici încă necunoscuți sunt implicați.

Proteina HNF4α există și la oameni

Și oamenii au două forme ale proteinei HNF4α. Forma "mai rară" apare în situații de stres metabolic, boli cronice, post prelungit, ficat gras alcoolic. Aceste diferențe genetice, combinate cu vârsta, sexul, medicația și alimentația, ar putea explica de ce unele persoane par mai sensibile la efectele uleiului de soia decât altele.

Consumul în creștere și riscurile asociate

În ultimul secol, consumul de ulei de soia în SUA a crescut de cinci ori. Deși nu conține colesterol și provine dintr-o sursă vegetală, cantitățile foarte mari de acid linoleic par să aibă efecte metabolice nedorite.

În studiul UCR, uleiul de soia a fost asociat inclusiv cu creșterea nivelului de colesterol la șoareci, un rezultat surprinzător pentru un ulei considerat "sănătos".

Cercetări viitoare

Mai sunt de studiat alte uleiuri bogate în acid linoleic. Specialiștii investighează acum dacă mecanismele descoperite se aplică și altor uleiuri populare, precum:

• uleiul de porumb
• uleiul de floarea-soarelui
• uleiul de șofrănel.

Nu există în prezent planuri pentru studii clinice pe oameni, însă cercetătorii speră ca aceste rezultate să contribuie la o viitoare regândire a politicilor nutriționale.

"Uleiul de soia nu este rău în mod absolute. Problema este cantitatea enormă în care îl consumăm, în special din alimente ultraprocesate", spune prof. Frances Sladek.

Până la concluzii definitive, experții recomandă diversificarea surselor de grăsimi și limitarea produselor industriale bogate în uleiuri rafinate.