Produs cancerigen, găsit în mâncare. Cum ne afectează sănătatea

Are o denumire ce poate păcăli uşor, căci o singură literă îl deosebeşte de mult mai puţin dăunătorul nitrat de sodiu (E251 -  NaNO3). Se numeşte nitrit de sodiu, apare deseori pe etichete sub denumirea codată de E250 (NaNO2) şi este considerat unul dintre cei mai controversaţi aditivi alimentari din industria cărnii. Se găseşte însă şi în legume (în acestea, însă, ca reziduu al îngrăşămintelor chimice folosite), în bere, în tutun şi chiar în unele produse cosmetice.

Ce produse alimentare conţin E250

În general, aditivul alimentar se găseşte în mai toate preparatele din carne (rata de prezenţă este, potrivit Ministrului Sănătăţii, de 79%) dat fiind că este un foarte bun inhibator de bacterii. În acelaşi timp, este şi un intensificator al culorii, produsele care conţin acest compus chimic fiind de un roz foarte frumos (ca efect al reacţiei nitritului de sodiu cu mioglobina conţinută de sânge, din care rezultă nitrosomioglobină).

Folosit cu bună ştiinţă, compusul chimic este prezent şi în anumite sortimente de bere şi de tutun, dar sub formă de reziduu contaminant se găseşte într-o sumedenie de produse destinate consumului uman. De altfel, potrivit rapoartelor medicale întocmite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) nitritul de sodiu ajunge în corpul uman mai ales prin apa potabilă (contaminată de chimizarea excesivă a agriculturii), dar şi prin legumele şi fructele care provin de la culturi intens fertilizate cu azotaţi (ca urmare a procesului chimic numit nitrificare).

De ce este interzis de unele ţări

Trebuie spus că nitritul de sodiu este un conservant eficient datorită puternicului caracter oxidativ, ce poate duce la distrugerea materialului genetic al celulei bacteriene.

Toxicitatea directă se datorează puterii oxidante a azotiţilor în prezenţa cărora pigmenţii heminici trec la forma met prin oxidarea Fe2+ la Fe3+. Hemoglobina sub forma met nu mai asigură transportul oxigenului, fapt ce conduce la moarte prin asfixiere. Efectul oxidant se manifestă şi asupra citocromilor şi ansamblului sistemului oxidoreducător al organismului şi sub aspectul carenţei de vitamine A şi E. Toxicitatea indirectă a azotitului se datorează participării acestuia la formarea de nitrozamine, substanţe cu acţiune cancerigenă dovedită pe animalele de experienţă. Doza zilnică admisibilă a fost stabilită la 0,2 mg/kilocorp. În amestecurile de sărare se adaugă de multe ori ascorbaţi şi alţi aditivi de chelare. Mai exact, producătorii din industria alimentară adaugă în acestea vitamina C (acid ascorbic) şi vitamina E (tocoferol). Deocamdată, însă, nu s-a demonstrat cât de eficient este antidotul folosit.

De altfel, E250 este interzis în Norvegia, Suedia, Canada şi parţial în Germania, la Uniunea Europeană discutându-se tot mai insistent, în ultima vreme, necesitatea ca adaosul maximum de nitrit de sodiu să fie redus la jumătate faţă de normele actuale.

E250 este un produs toxic

Nu există nicio îndoială că E250 este un produs toxic, având o doză letală (conform clasificării chimice stabilite de OMS) de 0,8 grame pe kilogramul de corp la persoane mature şi de 0,2-0,5 gr/kgc la copiii sub 3 ani, scrie adevarul.ro.

Conform legislatiei europene, nitritul de sodiu se poate introduce în alimente doar în amestec cu sarea de bucatarie, iar concentraţia maximă admisă este de 0.06%. În anii 20, SUA au schimbat modul în care era folosit nitritul în prepararea mezelurilor, acţiune ce a avut ca efect scăderea cu 69% a cantităţii de nitrit folosit în acestea.