Stres, mecanismul prin care ne scurtează viața

Dana Lascu / 09 sep 2019 / 23:59
Stresul cronic
Stresul cronic

Expunerea acută sau pe termen lung la stres declanșează la nivel celular un mecanism care slăbește apărarea organismului și scurtează viața, arată un nou studiu.

Cercetările din laboratorul lui dr Mark Alkema, profesor de neurobiologie la Facultatea de Medicină a Universității din Massachusetts, dezvăluie modul în care răspunsul „atacă sau fugi" declașsat de stres afectează sănătatea organismului pe termen lung. Studiul, realizat pe viermii cilindrici (nematode) C. elegans, un model comun de cercetare, a fost publicat în jurnalul Nature.

Hormonii de stres care țin organismul în modulul de „luptă sau fugi”

Atunci când oamenii percep o situație periculoasă sau stresantă, organismul eliberează hormoni de stres, cum ar fi adrenalina. Adrenalina face ca inima să bată mai repede, crește fluxul de sânge către creier și mușchi și stimulează organismul să producă zahărul pe care să-l folosească drept combustibil. Puseul de adrenalină declanșează răspunsul „luptă sau fugi" („fight-or-flight") care oferă persoanei capacitatea de a scăpa de un prădător sau de a răspunde la o amenințare.

Dr. Alkema, care lucrează cu laboratorul profesorului Diego Rayes de la Universitatea Națională din Sud din Argentina, a studiat impactul activării repetate a răspunsului „luptă sau fugi" asupra sănătății în nematodul C. elegans. Acest vierme mic este un model popular de organism care a ajutat la rezolvarea multor întrebări fundamentale în biologie, de la dezvoltare la funcția creierului și la varii boli.

Animalele sunt expuse la diferite forme de stres. Acestea pot fi abrupte, cum ar fi apariția unui prădător, sau mai progresive, cum ar fi lipsa cronică de alimente, temperaturi ridicate sau oxidare.

Stresul continuu reduce durata de viață

„La fel ca la oameni, activarea repetată a răspunsului de „fugă" în C. elegans a redus drastic durata de viață a nematodelor", a declarat Jeremy Florman, doctorand în laboratorul Alkema. „Răspunsul acesta este crucial pentru ca viermele să scape de prădători. Dar descoperim că există un cost; activarea repetată a răspunsului de „fugă" reduce capacitatea viermelui de a face față altor provocări pe care le întâmpină în mediul său."

În cadrul studiului, anchetatorii au descoperit că răspunsul de „fugă" în C. elegans declanșează activarea unei singure perechi de neuroni care eliberează tiramina, analogul nevertebrat al adrenalinei. În schimb, expunerea la provocări de mediu, cum ar fi căldura și stresul oxidativ reduce eliberarea de tiramină. Acest hormon de stres oferă astfel un comutator care reglează răspunsul animalului la stres acut sau pe termen lung.

Alkema și Rayes au continuat să arate că tiramina stimulează calea insulinei prin activarea unui receptor de tip adrenergic în intestin. Activarea căii de insulină poate satisface cerințele energetice ale animalului pentru răspunsul de „fugă". Pe de altă parte, reglarea în jos (reducerea sau diminuarea) a căii insulinei este necesară pentru a proteja celulele de stresul mediului și pentru a prelungi durata de viață.

„Acest lucru arată cum o reglementare dinamică a unui neurohormon de stres reglementează compromisul dintre răspunsurile de stres acut și pe termen lung", a spus Alkema.

"Viermele nu încetează niciodată să mă uimească; totuși dezvăluie mecanisme fundamentale moleculare și neuronale care pot sta la baza chiar și biologiei și tulburărilor umane extrem de complexe. Având în vedere asemănarea izbitoare a mecanismelor de răspuns la stres de la viermi la oameni, va fi foarte interesant să vedem dacă, la oamenii, neurohormonii de răspuns la „luptă sau fugi" au un impact negativ asupra sănătății și îmbătrânirii prin activarea căii insulinei ".

Articole Recomandate
Comentarii

Politica de confidențialitate | Politica Cookies | Copyright 2019 S.C. PRESS MEDIA ELECTRONIC S.R.L. - Toate drepturile rezervate.
sanatate.n-nxt.28