Ce uită să facă pacienții cu Alzheimer și cum trebuie îngrijit un astfel de pacient. Bogdan Popescu: Fragilitate particulară

Îngrijirea unei persoane care suferă de Alzheimer este una complexă, deoarece aceasta nu presupune doar tratarea bolii în sine, mai mult, angrenează un întreg sistem de persoane care să se ocupe de un astfel de pacient. Mai mult, pe lângă aspectele medicale, este nevoie și de înțelegea procesului prin care trece pacientul diagnosticat cu Alzheimer. 

”Sunt foarte multe paliere pe care trebuie să fim pregătiți să îngrijim pe cineva care are o boală cum este boala Alzheimer, și care presupune o fragilitate particulară.

Plecând de la partea științifică, adică să aibă un diagnostic corect, medicii și asistenții medicali care sunt îngrijitoarele obișnuite trebuie să fie familiarizate cu problemele acestor bolnavi. Că uită, că nu se orientează în timp și spațiu, că pot să nu mai știe să folosească anumite obiecte în mod normal, de exemplu să nu mai știe să schimbe postul cu telecomanda sau să dea paginile la carte sau la ziar sau să își facă un ceai, la aragaz”, a explicat dr. Bogdan Popescu, medic neurolog pentru Radio România.

Povestea domnului A, bolnav de Alzheimer, salvat de soție de la sinucidere: De ce faci asta? / Ca să nu te mai necăjesc

Atenție sporită și la comorbidități

”După aceea este nivelul medical foarte important, adică ce asistență medicală este necesară pentru acești bolnavi, iar aici nu este vorba numai de boala Alzheimer, este vorba și de ceea ce noi numim comorbidități, adică boli asociate.

Spre exemplu, mulți dintre pacienții cu Alzheimer au și hipertensiune, au și diabet, și alte probleme de sănătate. Mulți dintre ei au risc de cădere, destul de frecventă. Sigur, căderea poate să atragă după sine fracturi, o altă problemă de sănătate.

Este nevoia de comunicare, foarte importantă. Pacienții aceștia au o dificultate evidentă de a comunica, dar pe de altă parte trebuie sprijiniți, pentru că altfel ei se însingurează și adaugă și o componentă depresivă celorlalte probleme pe care le au.

Sau asigurarea comunicării cu cei din familie sau prietenii care vin la un moment dat să îl viziteze. Iarăși trebuie să fie făcută de un personal care să cunoască problemele de comunicare pe care le au pacienții”, a explicat medicul.

Potrivit neurologului, dacă acești pacienți sunt antrenați într-o serie de activități, evoluția bolii Alzheimer poate să fie mai lentă, ”mai bună și își pot conserva pentru o perioadă mai lungă de timp capacitățile intelectuale”.

Astfel, pacienții cu Alzheimer au nevoie de un program cât mai strict, dar și de interacțiune cu alți oameni.

Factorii de risc ce duc la boala Alzheimer. Până în 2050 se dublează numărul de bolnavi, femeile sunt mai predispuse

Alzheimer este o tulburare neuronală, un tip de demența care afectează gândirea, comportamentul și memoria. Potrivit Asociației Alzheimer din SUA, peste 6 milioane de americani cu vârste de peste 65 de ani se confruntă și trăiesc cu această afecțiune, iar cifrele nu sunt deloc încurajatoare pentru următoarele două decenii, când se estimează o dublare a acestui număr.

Deși nu există un tratament pentru această boală, iar oamenii de știință fac eforturi intense pentru descoperirea acestuia, punând în același timp ”pe tapet” factorii de risc care cresc șansele de a dezvolta această afecțiune.

Care sunt factorii de risc ce pot duce la apariția bolii Alzheimer

Ce diferență este între Alzheimer și demență

Shaili Gandhi, vicepreședintele Formulary Operation a explicat pentru Eat This care este diferența între Alzheimer și demență. ”Alzheimer este o boală, în timp ce demența este un sindrom. Un sindrom este un termen folosit pentru a cuprinde diverse simptome și nu are un diagnostic specific. De fapt, Alzheimer se încadrează sub umbrela demenței”, a spus Gandhi.

Pe de altă parte, Hester Le Riche, fondatorul Tover, companie de tehnologie în domeniul sănătății, susține că ”demența este un termen colectiv pentru peste 50 de tipuri de boli degenerative ale creierului. Alzheimer este cel mai frecvent tip de demență, iar peste 70% dintre persoanele cu demență au boala Alzheimer”.

Alzheimer și viața de zi cu zi

Această afecțiune neuronală lasă amprente importante pentru activitatea cotidiană, asta pentru că viața pacientului diagnosticat cu boala Alzheimer se schimbă aproape radical, el devenind dependent de cei din jur.

”Inițial, pacienții cu Alzheimer pot prezenta simptome simptome ușoare, cum ar fi dezorientarea sau confuzia. Mai mult, aceste simptome pot progresa în unele mai severe, cum ar fo dificultățile la înghițire, vorbire și mers”, spune Gandhi.

La rândul său, Le Riche susține că ”acest tip de demență este cauzat de plăcile amiloide care se aglomerează în creier, împiedicând comunicarea dintre celulele cerebrale. Dezordinea are ca rezultat o pierdere a memoriei - mai întâi a evenimentelor recente și, mult mai târziu, amintirile mai vechi - și dificultăți în sarcini complexe, cum ar fi luarea deciziilor, planificarea lu navigarea. Alzheimer ar putea provoca, de asemenea, afazie, care este o tulburare de limbaj. 

Persoanele cu afazie au probleme de scriere, citire și vorbire. Aceasta ar putea include o persoană care se luptă să găsească cuvântul potrivit pentru a folosi într-o conversație sau care are probleme în a înțelege ceea ce spune altcineva.

Persoanele cu afazie se confruntă, de asemenea, cu schimbări de dispoziție și schimbări de personalitate. În cazul bolii Alzheimer, indivizii își pierd abilitățile în ordinea inversă a învățării lor.

Ei revin încet la comportamente de la o vârstă de dezvoltare. Acest lucru se întâmplă treptat. În medie, indivizii trăiesc 6 ani și jumătate cu demență. Demența începe adesea cu câteva simptome care nu sunt întotdeauna recunoscute direct și, în timp, cantitatea și gravitatea simptomelor cresc”, mai spune Le Riche.

Semnele bolii Alzheimer de care trebuie să fim conștienți

Potrivit Dr. Gandhi, ”semnele de Alzheimer de care trebuie să fim conștienți pot fi pierderea memoriei (acest lucru poate fi sesizabil atunci când aceleași întrebări sunt puse în mod repetat), dificultăți în îndeplinirea sarcinilor zilnice sau confuzie cu privire la timp sau loc. Alte semne pot include noi probleme cu cuvintele în vorbire sau în scris, având probleme cu echilibrul, provocări în judecarea distanțelor sau diminuarea judecății”. Citește mai departe AICI.