Experiențele părinților îi pot afecta pe copii. Trauma intergenerațională se referă la trauma care este transmisă de la un supraviețuitor al traumei la urmașii acestuia. Aceasta poate fi denumită și traumă transgenerațională sau multigenerațională.
Persoanele care se confruntă cu traume intergeneraționale pot experimenta simptome, reacții, tipare și efecte emoționale și psihologice de la traume trăite de generațiile anterioare (nu se limitează doar la părinți sau bunici).
Ce este un răspuns la traume?
Oamenii au supraviețuit timp de mii de ani prin dezvoltarea capacității de adaptare. Dacă trăiți cu un stres cronic sau ați trecut printr-un eveniment traumatic, anumite răspunsuri se activează pentru a vă ajuta să supraviețuiți - acestea sunt cunoscute sub numele de răspunsuri la traume.
Deși aceste răspunsuri sunt utile pentru supraviețuirea pe termen scurt, faptul de a fi în acel "mod de supraviețuire" este dăunător atât pentru sănătatea fizică, cât și pentru cea mentală pe termen lung. Atunci când creierul dvs. învață comportamentul adaptativ necesar pentru a vă menține pe dvs. și familia dvs. în siguranță/supraviețuire, aceste adaptări pot fi transmise generațiilor viitoare și pot fi dificil de deprins.
Rămânerea în "modul de supraviețuire" poate limita capacitatea cuiva de a se dezvolta, deoarece trăirea în modul de supraviețuire este fondată ca răspuns la frică/traumă/sarcinalitate. Înflorirea este posibilă atunci când există un sentiment dezvoltat și o experiență trăită de siguranță și securitate, pe care persoanele care suferă de traume intergeneraționale pot să nu aibă un model/cunoaștere celulară sau o bază pentru aceasta.
O persoană care a suferit o traumă ar putea avea dificultăți în a se simți calm în situații care sunt în mod obiectiv sigure din cauza anxietății că va avea loc un alt eveniment traumatic. Când se întâmplă acest lucru, răspunsul la traumă poate fi mai degrabă dăunător decât adaptativ.
De exemplu, cineva poate să fi crescut într-o gospodărie în care au existat generații întregi de țipete și urlete la furie la copii, provenite dintr-un loc de traumă și durere nerezolvate. Pentru a înțelege trauma intergenerațională, este important să recunoaștem impactul a ceea ce au supraviețuit părinții/bunicii/străbunicii/strabunicii/ancestorii/etc. care a dus la țipetele sau strigătele lor.
Acest lucru se poate datora faptului că țipatul sau strigătul a fost un comportament adaptativ pentru supraviețuire sau că au fost nevoiți de proprii lor părinți să țipe la ei pentru că acei părinți și cei dinaintea lor nu au avut instrumentele, energia, modelul, sprijinul sau spațiul necesar pentru a le vorbi cu bunătate/duioșie/iubire copiilor lor din cauza stresorilor constanți și a traumei oprimării/ luptei istorice.
Impactul traumei intergeneraționale în acest caz ar fi descendenții care continuă să țipe/strigă la proprii copii, dintr-un loc de traumă/stres intergenerațional nerezolvat, notează Very Well Mind.
Traumele transgereneraționale, cum pot fi vindecate
Anca Maftei, psihoterapeut IFS, psihoterapeut sistemic, psihoterapeut integrativ, psiholog clinician, hipnoterapeut, facilitator de constelații familiale și sistemice, creator al metodei de transformare interioara Re-Generation, a vorbit despre traumele transgeneraționale și despre cum pot fi acestea vindecate.
”Practic, de fiecare dată când un anume eveniment sau anumită circumstanță lovește într-o persoană, într-un colectiv și implicit mecanismele de apărare, deci tot ceea ce ține de soldații acestor oameni nu fac față, numim traumă, deci nu evenimentul în sine, cât cât de mult a fost afectat sistemul intern de părți de acel eveniment?
Pentru că iată, sunt persoane care gestionează mai bine decât alții, sunt persoane care poate imediat după un eveniment dureros au parte de sprijin, au parte de bunătate, de compasiune din partea anumitor persoane și trec mult, mult mai simplu, peste respectivul eveniment.
Deci trauma nu este evenimentul, cât ceea ce a încercat tot sistemul nostru de apărare să facă și nu a reușit la modul pe care l-am fi vizat noi. Totodată, vestea cea bună este că da, acești soldați din ființa noastră, (metaforic vorbind, eu așa îi numesc: soldați), ne referim la sistemul de apărare, au reușit să gestioneze, dar nu într-un mod pe care poate alte zone din noi l-ar viza. Astfel că există anumite reacții care ne-au făcut pe noi să rezistăm în fața traumei.
Această rezistență ne duce pe noi în punctul în care astăzi ne confruntăm cu anumite, să le zic așa, efecte a ceea ce s-a întâmplat și aici vorbim despre simptome fizice, simptome, boli, tot felul de afecțiuni, bineînțeles psihologice: o anumită depresie, atacuri de panică, persoane care se confruntă cu tot felul de lucruri pe care, iată, nu le găsesc, cel puțin din punct de vedere al cauzei, în existența aceasta imediată.
În schimb, când începem să ne uităm în tot arborele genealogic, foarte multe dintre lucrurile cu care noi astăzi ne confruntăm se regăsesc la strămoși ai noștri și nu este necesar să cunoaștem ce li s-a întâmplat, pentru că, în zilele noastre avem foarte marele dar în a avea acces la niște modalități de lucru, inconștientul și inconștientul colectiv în care ni se arată foarte clar aceste informații, fără a mai fi nevoie să le căutăm în anumite eu știu, dosare sau în anumite instituții”, a explicat Anca Maftei, în exclusivitate la Pastila de Frumusețe de la DC MEDICAL și Spectacola.
Traumele transgereneraționale, cum poate fi rupt lanțul
”Până când cineva, o generație, poate va putea să privească diferit, cu blândețe, și va putea poate să includă fără judecată chiar și persoanele care au comis o astfel de atrocitate.
Noi știind și fiind perfect conștienți că și un agresor este de altfel și el împins și chemat să facă ceea ce a făcut. Acest mod inconștient este de mii de ori mai puternic decât conștiința personală.
Deci inconștientul colectiv al unui neam, să zicem, este de mii și mii de ori mai puternic decât ce îmi propun eu să fac într-o zi sau într-o dimineață și atunci, unii dintre noi vom fi aduși în punctul de a comite astfel de atrocități. Da, crime, de altfel, tocmai din iubire și din loialitate față de ceva ce a fost înaintea noastră.
Mare atenție! Nu înseamnă că este pardonabil sau doamne ferește, scuzabil și tot ceea ce spun este că este necesar să ne ridicăm inimile dincolo de etică. Pe cât este de important.
Etica morala, iubirea, este mai mare decât tot și atunci, iubirea include tot și asta este o perspectivă care într-un final ne va elibera. Dragostea pentru tot și toate, dragostea pentru toate părțile noastră interne, dragostea pentru toate ființele.
Dar haideți să începem măcar cu cei din familia noastră în a-i accepta cu iubire și cu blândețe pe fiecare dintre dumnealor, știind că și comportamentele lor indezirabile nu au la bază decât inconștiența și de altfel, iubirea față de ceva de dinaintea lor. Da, cu toți avem”, a mai explicat Anca Maftei.
Traumele transgeneraționale, simptome
Persoanele afectate de traume intergeneraționale pot prezenta simptome similare cu cele ale tulburării de stres posttraumatic (PTSD), inclusiv hipervigilență, anxietate și dereglarea dispoziției.
Cu toate acestea, deoarece individul nu a trăit el însuși în mod direct trauma, nu va experimenta flashback-uri sau amintiri intruzive. Aceștia experimentează simptome de traumă și răspunsuri la traume de la evenimente care nu li s-au întâmplat; mai degrabă, răspunsul este moștenit genetic.
Deoarece răspunsurile la stres sunt legate de mai multe probleme de sănătate fizică, trauma intergenerațională se poate manifesta și sub formă de probleme medicale, inclusiv boli de inimă, accidente vasculare cerebrale sau moarte prematură.
Vezi mai multe în VIDEO:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
