Hepatita C. Tot ce trebuie să știi despre infecția cu virusul hepatic C

Angela Sabău |
Data actualizării: | Data publicării:
 tulpini de virus care provoacă hepatita C. Foto:  Wellcome Trust Sanger Institute
tulpini de virus care provoacă hepatita C. Foto: Wellcome Trust Sanger Institute

Hepatita C este una din afecțiunile grave cu potențial letal. Se transmite prin sânge și poate să dureze zeci de ani, până când apar simptomele.

Hepatita C (HCV) este un virus care provoacă inflamația ficatului, din familia de viruși care includ hepatita A și hepatita B. Virușii se comportă diferit și au diferite moduri de transmitere. Hepatita C poate provoca leziuni hepatice grave, insuficiență hepatică, cancer la ficat și chiar moarte, potrivit MedicineNet.

Cât de frecvente este hepatita C?

Aproximativ 2.7-3.9 milioane de persoane din S.U.A. trăiesc în prezent cu infecție cronică cu virus hepatitic C. 75% -85% dintre persoanele infectate cu hepatită C sunt infectate cu hepatită cronică C. Virusul este cel mai frecvent baby boomers, care reprezintă 75% dintre adulții infectați. Ratele hepatitei C au fost cele mai ridicate din anii '70 și '80, perioada în care mulți copii au fost probabil infectați. Mulți oameni care au hepatită C nu știu că au această boală, deoarece virusul poate să nu producă simptome chiar timp de decenii, după infecție.

Hepatita C la copii 

Hepatita C este mai puțin frecventă la copii, dar există între 23.000 și 46.000 de copii în SUA cu hepatită C. Majoritatea copiilor sunt infectați cu hepatită C la naștere. Un copil are o șansă de 1 la 20 de a fi infectat, dacă mama are hepatită C. Adolescenții pot fi infectați cu hepatita C prin expunerea la consumul de droguri, împărțirea acelor și prin comportament sexuale cu risc ridicat. Până la 40% din cazuri de hepatită C la copii vor dispărea de la sine până la vârsta de 2 ani, dacă virusul este transmis la naștere.

Cum se transmite infecția cu hepatita C?

Hepatita C este o boală transmisă prin sânge, adică se transmite prin contactul cu sângele infectat. De obicei, virusul intră în corp printr-o rană sau tăietură pe piele.

Hepatita C este contagioasă. Cea mai obișnuită modalitate de transmitere a hepatitei C este prin utilizarea de droguri prin injectare. Împărțirea acelor cu cineva care este infectat poate transmite hepatita C. Profesioniștii din domeniul sănătății pot contracta virusul prin rănirea cu ace infectate. Înainte de 1992, furnizarea de sânge din S.U.A. nu a fost examinată așa cum este astăzi, astfel că unii oameni au contractat hepatita C din transfuzii de sânge infectate. Rar, copiii născuți de mamele infectate cu virusul hepatitei C dobândesc virusul. Hepatita C poate fi, de asemenea, răspândită prin contact sexual cu o persoană infectată sau prin utilizarea la comun a unor obiecte personale (brici sau periuță de dinți) cu cineva care are virusul, dar aceste cazuri sunt rare.

Simptomele hepatitei C

Aproximativ 70% până la 80% dintre persoanele cu virusul hepatitei C nu prezintă simptome, mai ales în stadiile incipiente. La acești oameni, simptomele se pot dezvolta ani, chiar și decenii mai târziu, când apar leziuni hepatice. Alte persoane dezvoltă simptome între 2 săptămâni și 6 luni după infecție. Timpul mediu de dezvoltare a simptomelor este de 6 până la 7 săptămâni după dobândirea virusului. O persoană care are infecție cu hepatită C, dar care nu prezintă simptome, poate transmite virusul altora. Simptomele hepatitei C pot include: febră ușoară până la severă, oboseală, durere abdominală, pierderea poftei de mâncare, greață, vărsături, dureri articulare, urină închisă, scaun de culoare galbenă, îngalbenirea a pielii (icter) 

Infecția acută vs. hepatita cronică C

Infecția hepatică acută C se referă la simptome care apar în decurs de 6 luni de la dobândirea virusului. Aproximativ 20% până la 30% dintre cei care se îmbolnăvesc de hepatită C suferă de o boală acută. După aceasta, organismul fie elimină virusul, fie continuă să dezvolte infecții cronice.

Infecția cu hepatită cronică C se referă la o infecție de lungă durată. Majoritatea persoanelor care au infecție acută cu hepatită C (75% până la 85%) continuă să dezvolte forma cronică a bolii.

Cum este diagnosticată hepatita C? 

Infecția cu virusul hepatitei C este diagnosticată cu mai multe teste de sânge. Testul de anticorpi pentru hepatita C controlează anticorpii (particulele imune) care luptă împotriva virusului. Un rezultat "nereactiv" înseamnă că anticorpii împotriva virusului nu sunt detectați. Un rezultat "reactiv" înseamnă anticorpi la virus, dar testul nu poate indica dacă infecția este actuală sau din trecut. Este disponibil un alt test de sânge pentru a evalua prezența materialului genetic hepatitic C (testul ARN VHC). Rezultatele acestui test pot ajuta medicii să determine dacă infecția cu hepatită C este actuală sau nu. Testele de sânge suplimentare pot fi utilizate pentru a determina cantitatea de virus din organism, cunoscut ca titru.

Când cineva a confirmat infecția cu virusul hepatitei C, medicul va comanda mai multe teste pentru a evalua gradul de afectare hepatică. Poate fi efectuată o biopsie hepatică. Există mai multe tulpini diferite ale virusului hepatitei C care răspund la diferite tratamente. Din acest motiv, medicul va comanda un test pentru determinarea genotipului (lor) infecției cu virusul hepatitei C pentru a ajuta la determinarea cursului tratamentului.

Infecția cu hepatită cronică C este o boală de lungă durată, cu potențiale complicații grave. Aproximativ 75% până la 85% dintre cei cu infecție acută cu hepatită C continuă să dezvolte hepatită cronică C. Din cei din grupul de boli cronice, mai mult de două treimi vor dezvolta boală hepatică. Până la 20% vor dezvolta ciroză sau cicatrizare a ficatului, în intervalul 20-30 de ani. Ciroza afectează funcția hepatică și produce enzime hepatice crescute în sânge. Până la 5% dintre persoanele cu infecție cronică hepatită C vor muri din cauza cancerului hepatic sau a cirozei. Infecția cu hepatită cronică C este cel mai frecvent motiv pentru transplantul de ficat în S.U.A. 

Tratamentul pentru hepatită C 

Tratamentul pentru hepatita C este disponibil. Cursul tratamentului depinde de faptul dacă infecția este acută sau cronică, tulpina (genotipul) virusului, cantitatea de virus din organism (încărcătura virală), gradul de afectare a ficatului, răspunsul la tratamentul anterior și sănătatea pacientului. Tratamentul împotriva hepatitei C este foarte individualizat, deci este important să fiți în grija unui medic cu experiență în acest domeniu. Scopul tratamentului este atingerea unui răspuns virologic susținut (SVR), ceea ce înseamnă că nu există virus detectabil în sânge la 6 luni după tratament. SVR este cel mai bun lucru care se poate obține în tratarea hepatitei C. Multe persoane cu hepatită C pot obține SVR cu tratament. 

Hepatita C și transplantul hepatic 

Unii oameni cu hepatită C avansată și leziuni hepatice severe suferă un transplant de ficat, dar acest lucru nu va eradica infecția. Pacienții cu o infecție activă la momentul transplantului vor dezvolta hepatita C în noul ficat. Uneori infecția reapare chiar și atunci când pacienții se află în tratament antiviral. Cei care au obținut un răspuns virologic susținut (SVR) - care nu are niciun virus detectabil în sânge la 6 luni după tratament - au un risc foarte scăzut de a dezvolta infecție hepatită C în noul ficat. 

Este Hepatita C vindecabilă? 

Aproximativ 15% până la 25% dintre persoanele infectate cu virusul hepatitei C elimină virusul pe cont propriu. Oamenii de știință încearcă încă să determine de ce hepatita C dispare la unii pacienți, în timp ce alții continuă să dezvolte simptome. Nu există nici un tratament pentru o infecție activă sau cronică a virusului hepatitei C, dar răspunsul virologic susținut (SVR) este cel mai bun lucru cre se poate obține. Infecția cu virusul hepatitei C rareori revine la cei care au obținut SVR. 

Cum să preveniți transiterea hepatitei C 

Dacă aveți hepatită C, trebuie luate măsuri de precauție comune pentru a împiedica răspândirea sau administrarea hepatitei C altor persoane:

Acoperiri și blistere

Înlăturați cu regularitate toate bandajele, țesuturile, tampoanele sau orice altceva care conține sângele

Spălați-vă mâinile sau obiectele care v-au contactat cu sângele

Curățați sângele vărsat pe suprafețe cu înălbitor de uz casnic și apă

Nu împărțiți obiecte personale care au sângele pe ele

Nu alăptați dacă mameloanele sunt crăpate sau sângerați

Nu donați sânge, spermă sau organe

 

 

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.


Articole Recomandate
Crossuri externe
Descarcă aplicația DCMedical
Get it on App Store Get it on Google Play
Ultimele știri publicate
Cele mai citite știri
DC Media Group Audience
Patologii

Politica de confidențialitate | Politica Cookies | | Copyright 2024 S.C. PRESS MEDIA ELECTRONIC S.R.L. - Toate drepturile rezervate.
cloudnxt2
YesMy - smt4.3.1
pixel