Ce înseamnă, de fapt, uleiul de măsline "extravirgin"? Ce garantează această denumire și de ce două uleiuri pot avea beneficii diferite.
Toate uleiurile de măsline extravirgine par asemănătoare pe raft, însă doar o parte dintre ele îndeplinesc condiția necesară pentru singura mențiune de sănătate autorizată de Uniunea Europeană. Diferența nu apare întotdeauna pe etichetă și nu are legătură cu aciditatea sau cu denumirea "extravirgin", ci cu un compus natural pe care puțini consumatori îl caută.
Legislația europeană permite o singură mențiune de sănătate pentru uleiul de măsline.
Conform Regulamentului (UE) nr. 432/2012 al Comisiei Europene, producătorii pot afirma că polifenolii din uleiul de măsline contribuie la protejarea lipidelor din sânge împotriva stresului oxidativ doar dacă produsul conține cel puțin 5 mg de hidroxitirozol și derivații săi la 20 g de ulei.
Pragul corespunde unei concentrații de aproximativ 250 mg de polifenoli pe kilogram de ulei. Dacă nivelul este mai mic, utilizarea acestei mențiuni nu este permisă.
Mulți cumpărători verifică dacă un ulei este extra virgin și presupun că acesta oferă automat aceleași beneficii pentru sănătate. În realitate, legislația nu obligă producătorii să afișeze conținutul de polifenoli.
Prin urmare, un ulei care depășește pragul poate evidenția acest lucru pe etichetă, însă un produs care nu îndeplinește condiția nu trebuie să precizeze nimic. Lipsa informației nu reprezintă dovada unui conținut redus de polifenoli, ci doar absența unei declarații.
Clasificarea "extravirgin" are la bază criterii de calitate, nu nivelul polifenolilor.
Pentru această categorie, uleiul trebuie să aibă:
Două uleiuri extra virgine pot respecta toate aceste cerințe și, în același timp, pot avea concentrații foarte diferite de polifenoli.
Specialiștii atrag atenția asupra uleiurilor etichetate drept "light" sau "pure".
Aceste produse trec prin procese de rafinare care elimină o mare parte din compușii fenolici, dar și din aromă, culoare și gust.
În plus, termenul "light" nu are legătură cu numărul de calorii. Valoarea energetică rămâne practic identică cu cea a uleiului extra virgin.
Conținutul de polifenoli depinde de mai mulți factori:
În general, uleiurile obținute din măsline recoltate timpuriu au cele mai ridicate concentrații. În schimb, lumina, căldura și timpul reduc treptat cantitatea acestor compuși.
Din acest motiv, sticla închisă la culoare și data recoltării oferă indicii importante despre calitatea produsului.
Există un semn simplu pe care mulți consumatori îl observă fără să îi cunoască explicația.
Gustul ușor amar și senzația picantă resimțită în partea din spate a gâtului apar datorită polifenolilor. Deși acest indiciu nu poate înlocui analiza de laborator, el poate sugera un conținut mai ridicat al acestor compuși.
Nu toate uleiurile extra virgine conțin aceeași cantitate de polifenoli, iar denumirea de pe etichetă nu garantează îndeplinirea pragului prevăzut de legislația europeană.
Dacă urmărești beneficiile asociate polifenolilor, verifică dacă producătorul menționează conținutul acestora sau faptul că produsul respectă cerințele Regulamentului (UE) nr. 432/2012. Totodată, preferă uleiurile extra virgine ambalate în sticle închise la culoare, cu data recoltării afișată și evită variantele rafinate comercializate sub denumirile "light" sau "pure".
Este important de precizat că mențiunea de sănătate autorizată de Uniunea Europeană se referă exclusiv la protejarea lipidelor din sânge împotriva stresului oxidativ. Ea nu demonstrează că un anumit ulei previne bolile cardiovasculare sau alte afecțiuni cronice, iar studiile continuă să analizeze impactul concentrațiilor ridicate de polifenoli asupra sănătății pe termen lung.
Cum verific dacă un ulei de măsline are mulți polifenoli?
Cea mai sigură metodă este verificarea etichetei sau a fișei tehnice puse la dispoziție de producător. Unele mărci afișează conținutul de polifenoli, exprimat în mg/kg, sau menționează că produsul respectă cerințele Regulamentului (UE) nr. 432/2012 pentru utilizarea mențiunii de sănătate autorizate.
Nu. Denumirea „extra virgin” certifică metoda de producție și anumite criterii de calitate, însă nu garantează un conținut ridicat de polifenoli. Două uleiuri extra virgine pot avea diferențe importante în ceea ce privește nivelul antioxidanților naturali.
Aceste caracteristici apar frecvent la uleiurile bogate în compuși fenolici, în special la cele obținute din măsline recoltate timpuriu. Gustul poate reprezenta un indiciu util, însă nu oferă o măsurare exactă a conținutului de polifenoli.
Polifenolii scad treptat pe măsură ce uleiul îmbătrânește. Un produs obținut dintr-o recoltă recentă și păstrat în condiții corespunzătoare are, în general, șanse mai mari să păstreze o cantitate mai mare de antioxidanți.
Specialiștii recomandă păstrarea uleiului într-un loc răcoros, ferit de lumină și de surse de căldură. Recipientele din sticlă închisă la culoare oferă o protecție mai bună împotriva degradării compușilor sensibili la lumină.
Mențiunea de sănătate autorizată se bazează pe un consum zilnic de 20 g de ulei de măsline, echivalentul a aproximativ o lingură și jumătate. Beneficiul recunoscut de legislația europeană se referă exclusiv la protejarea lipidelor din sânge împotriva stresului oxidativ și este valabil doar pentru uleiurile care ating pragul minim de polifenoli prevăzut de regulament.
În lipsa informațiilor despre conținutul de polifenoli, există câteva criterii care pot orienta alegerea. Un ulei extra virgin obținut dintr-o recoltă recentă, ambalat într-o sticlă închisă la culoare și păstrat departe de lumină și căldură are, în general, șanse mai mari să își păstreze compușii naturali. De asemenea, producătorii care oferă analize de laborator sau menționează explicit conținutul de polifenoli oferă un nivel mai mare de transparență pentru consumatori.
Este recomandată și verificarea datei recoltării, nu doar a termenului de valabilitate. Două produse cu aceeași dată de expirare pot proveni din recolte diferite, iar vechimea uleiului influențează cantitatea de compuși fenolici rămași în produs.
