Fracturile de șold la pacienții cu demență. Beneficiile și riscurile chirurgiei

Decizia de a interveni chirurgical în cazul unei fracturi de șold la pacienții vârstnici cu demență este una dificilă, implicând riscuri considerabile, dar și potențiale beneficii semnificative. Un nou studiu sugerează că, pentru pacienții cu demență care locuiesc acasă, operația poate crește șansele de supraviețuire, ridicând întrebări esențiale despre etica și obiectivele tratamentului în astfel de cazuri.

Fracturile de șold la pacienții vârstnici reprezintă o provocare semnificativă, dar atunci când sunt complicate de demență, decizia de a interveni chirurgical devine și mai complexă. Chirurgia pentru fracturile de șold la pacienții cu demență implică riscuri crescute, inclusiv rate mai mari de mortalitate, șanse sporite de delir și o probabilitate mai mare de complicații postoperatorii comparativ cu pacienții fără deficiențe cognitive.

Cu toate acestea, cercetări recente aduc lumină asupra beneficiilor potențiale ale intervenției chirurgicale pentru pacienții cu demență care locuiesc acasă, oferind informații esențiale pentru furnizorii de servicii medicale și familii.

Vezi și: Trosnitul gâtului, nesănătos. Poate provoca AVC

Impactul chirurgiei

Un studiu de cohortă realizat în Statele Unite a avut ca scop compararea rezultatelor chirurgiei versus non-chirurgiei la pacienții cu demență care locuiesc acasă și care au suferit fracturi de șold. Studiul a utilizat date din Medicare și a inclus pacienți cu vârste de 66 de ani și mai mari care au suferit o fractură de șold între ianuarie 2017 și iunie 2018, potrivit Medscape.

Cercetătorii s-au concentrat pe diferite tipuri de fracturi și pe diverse severități ale demenței pentru a determina cea mai bună cale de urmat.

Principalul rezultat de interes a fost mortalitatea la 30, 90 și 180 de zile post-fractură. Rezultatele secundare au inclus delirul spitalicesc, spitalizările ulterioare și necesitatea intervențiilor de terapie intensivă. Aceste rezultate au fost analizate folosind un scor de propensiune inversă pentru a ajusta variabile precum comorbiditățile, severitatea demenței și factorii demografici.

Chirurgia fracturilor de șold îmbunătățește șansele de supraviețuire

Concluziile studiului au fost surprinzătoare. Dintre cei 56.209 pacienți cu demență care au suferit o fractură de șold, 59% au fost supuși intervenției chirurgicale, în timp ce 41% nu au fost. Rezultatele au arătat că ratele de mortalitate au fost semnificativ mai mici în grupul chirurgical.

La 180 de zile post-fractură, rata mortalității pentru pacienții operați a fost de 31,8%, comparativ cu 45,7% pentru cei care nu au fost operați. Aceasta reprezintă o reducere relativă a riscului de 33% în favoarea chirurgiei.

Este de remarcat faptul că beneficiul pentru supraviețuire a fost deosebit de pronunțat la pacienții cu demență ușoară care au avut fracturi de cap sau gât femural. Acești pacienți au avut o rată a mortalității de 26,5% la 180 de zile dacă au fost supuși intervenției chirurgicale, comparativ cu 34,9% pentru cei care nu au fost operați. Important este că beneficiul chirurgiei a rămas semnificativ chiar și după ajustarea pentru diverși factori de risc.

Vezi și: Antibioticele, pericole ascunse. Vârstnicii, vulnerabili

Riscuri

Deși chirurgia a fost asociată cu o supraviețuire îmbunătățită, ea a adus și riscuri crescute, în special pentru pacienții cu demență moderată până la severă. Studiul a constatat o creștere semnificativă a riscului de delir spitalicesc pentru acest grup. Cu toate acestea, mai puțini pacienți chirurgicali au necesitat instituționalizare permanentă sau îngrijire extinsă la domiciliu postoperator.

Decizia de a opera un pacient cu demență care are o fractură de șold implică mai mult decât doar evaluarea șanselor de supraviețuire. Considerațiile etice joacă un rol crucial, în special în ceea ce privește autonomia pacientului, calitatea vieții și obiectivele de îngrijire.

Constatările studiului pun sub semnul întrebării practica actuală, în care mai puțin de două treimi dintre pacienții cu demență care au fracturi de șold sunt supuși intervenției chirurgicale, în ciuda recomandărilor pentru intervenție chirurgicală de rutină în astfel de cazuri.

Vezi și: Îmbătrânirea, accelerată brusc la vârsta de 44 și 60 de ani. Schimbările hormonale, factor major

Fractura de șold - FOTO: Freepik@SittipolSukuna

Implicații

Acest studiu oferă dovezi valoroase pentru a informa discuțiile dintre profesioniștii din domeniul sănătății, pacienți și familii atunci când se decide asupra strategiei de tratament pentru fracturile de șold la pacienții cu demență care locuiesc acasă.

Beneficiul aparent al supraviețuirii datorat intervenției chirurgicale trebuie echilibrat cu riscurile complicațiilor postoperatorii și cu obiectivele mai largi ale îngrijirii pacientului, cum ar fi controlul durerii și recuperarea funcțională.

În lumina acestor constatări, tratamentul chirurgical al fracturilor de șold la pacienții cu demență necesită o abordare nuanțată care să ia în considerare circumstanțele individuale ale pacientului, tipul de fractură și severitatea deficienței cognitive. Decizia de a interveni chirurgical trebuie ghidată de o combinație de dovezi clinice, preferințele pacientului și principii etice.

Vezi și: Pacienții în moarte cerebrală aud tot ce se vorbește în jurul lor, potrivit unui studiu

Concluzie

Studiul subliniază complexitatea tratării fracturilor de șold la pacienții cu demență și evidențiază necesitatea unor strategii de îngrijire personalizate. Pe măsură ce furnizorii de servicii medicale și familiile navighează aceste decizii dificile, dovezile sugerează că intervenția chirurgicală poate oferi un avantaj de supraviețuire, în special pentru cei cu forme mai ușoare de demență și cu anumite tipuri de fracturi.

Cu toate acestea, decizia de a opera trebuie luată cu o atenție deosebită la toate riscurile, beneficiile și implicațiile etice, asigurându-se că tratamentul ales se aliniază cu obiectivele generale de sănătate și calitatea vieții pacientului.