Adulți cu ADHD nu este ceva de neconceput. Se pare că deficitul de atenție nu este caracteristic doar copiilor, ci și adulților, însă afecțiunea nu a fost cercetată serios până...
Există unele lucruri care ne-ar putea face să ne îngrijorăm cu privire la memoria noastră. De exemplu, să ne străduim să ne concentrăm la lucrurile pe care le facem zilnic, să ne oprim din timpul muncii sau a unor sarcini sau să nu putem fi atenți la o conversație, ar putea părea îngrijorător.
Dar, specialiștii de la Harvard Medical School spun că ar putea fi o tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD), o deficiență a conectării diferitelor zone ale creierului, boală recunoscută înainte doar la copii. La adulți, ADHD produce adesea probleme de memorie și de atenție, nu de hiperactivitate.
Doi, până la trei la sută dintre persoanele în vârsta de 60 de ani sau mai mult au trăsături ale ADHD, spune dr. Craig Surman, un neuropsihiatru și cercetător al ADHD la Harvard-affiliated Massachusetts General Hospital și co-autor al cărții Harvard Health Publishing FASTMINDS : Cum să prosperi dacă ai ADHD (sau crezi că ai putea avea).
Dr. Surman spune că adulții mai în vârstă cu ADHD au trăit, de fapt, întreaga lor viață cu afecțiunea, dar poate că nu și-au dat seama că au avut-o. Ei au trebuit să-și gestioneze lipsa de memorie, să se descurce cu faptul că sunt dezorganizați, că amână lucrurile mereu, că-și pierd interesul față de sarcini, că sunt ușor distrați, că muncesc ineficient, în special pe mai multe sarcini, acționând impulsiv (cu planuri, cheltuieli, noi activități) gânduri.
Simptomele se pot manifesta diferit la diferite stadii de viață, pentru că, având o slujbă, sau copii de vârstă școlară, poate fi o presiune pentru o persoană să-și îndeplinească sarcinile, să respecte termene și să-și respecte programările. Acest tip de structură poate menține uneori simptome ușor de manevrat. Dar acest lucru se poate schimba la pensionare. "Este posibil ca adulții mai în vârstă să nu aibă aceleași obligații, și să se instaureze structura aceasta a lor. Poate fi o adevărată luptă", spune dr. Surman.
Faptul că aveți ADHD este complicat de diagnosticat. Trăsături se aseamănă cu un declin în abilitățile de gândire, stres, anxietate sau depresie, gândirea cețoasă ca efect secundar al medicamentelor anticholinergice. Acestea includ tratamente comune pentru incontinență, cum ar fi oxibutinina; depresie, cum ar fi amitriptilina și alergii, cum ar fi difenhidramina .
Pentru a începe diminuarea ADHD, dr. Surman sugerează să te întrebi dacă te-ai străduit întotdeauna să te obișnuiești și să termini lucrurile la timp (dacă nu au fost interesante sau nu au avut termene).
Împărtășirea informațiilor despre felul provocărilor cu car v-ați luptat peste timp și, dacă este posibil, informații de la persoanele apropiate despre simptomele dvs și abilitățile dvs., va ajuta psihologul sau psihiatrul care efectuează evaluarea. O evaluare va include, de asemenea, informații despre sănătatea dvs și istoricul medical și, eventual, o testare computerizată pentru a măsura atenția.
Deși medicația este o bază de tratament pentru provocările de atenție în ADHD, dr. Surman spune că strategiile „nondrug” pot ajuta indivizii să rămână la nivelul de sus aș așteptărilor zilnice.
„Cei mai în vârstă cu ADHD pot arăta care sunt sarcinile și situațiile pe care le fac bine și unde se luptă, oferind indicii factorilor care îi ajută să facă față cu cele mai bune simptome”, subliniază el. În plus, medicamentele ADHD - cum ar fi metilfenidatul și sărurile de amfetamină - pot reduce pofta de mâncare, pot crea insomnie sau pot crește ritmul cardiac sau tensiunea arterială, toate acestea fiind mai riscante pentru adulții mai în vârstă.
Obiceiul care triplează riscul de moarte. Îți fură ani de viață.
Cum se schimbă mintea vârstnicilor odată cu demența. Lucrul trecut cu vederea pe care nu îl mai pot stăpâni.
