Hemofobia este termenul care desemnează o teamă irațională de sânge. De ce ne ia cu transpirații și stări de leșin când vedem sângele. Cum putem depăși această...
Hemofobia este o teamă anormală și persistentă de sânge. Este un subtip al fobiei de sânge, de rănire și de injectare. Atunci când o persoană are această fobie, se teme de vederea sângelui. Această teamă include adesea propriul sânge, al unei alte persoane sau al unui animal, sau chiar o imagine a sângelui.
Mai degrabă, este o teamă extremă de a vedea sânge sau de a se afla în orice situație care poate implica sânge. Această fobie poate avea un impact serios asupra unei persoane, deoarece aceasta poate evita vizitele la medic sau îngrijirea medicală de teama de a vedea sânge.
Experții într-o analiză din 2014 estimează că hemofobia are o prevalență de 3-4% în populația generală, ceea ce înseamnă că este relativ frecventă. Până la 80% dintre persoanele cu hemofobie experimentează un răspuns vasovagal atunci când văd sânge.
Acest lucru înseamnă că tensiunea lor arterială scade brusc ca răspuns la stresul de a vedea sânge, ceea ce face ca inima lor să încetinească și împiedică creierul să primească suficient sânge bogat în oxigen. Acest lucru duce, la rândul său, la leșin.
Hemofobia este o fobie specifică, adică o teamă extremă de o anumită situație sau de un anumit obiect, care este disproporționată față de amenințarea reală prezentată .O persoană cu o fobie specifică poate experimenta interferențe zilnice în viața sa din cauza fobiei. Există cinci tipuri de fobii specifice:
Sângele, rănile și injecțiile: Acest tip de fobie, care include hemofobia, ar putea face ca o persoană să se teamă să meargă la medic sau la dentist.
Animale: Acest tip de fobie include arahnofobia, frica de păianjeni.
Mediul natural: Acest tip de fobie include frica de ape deschise sau de înălțimi.
Situațională: Fobii precum claustrofobia (teama de spații închise) se încadrează în această categorie.
Alte tipuri: Acest tip de fobie include temeri care nu se încadrează în categoriile de mai sus, cum ar fi frica de sufocare, de zgomote puternice și de vărsături.
Vezi și: Când se recomandă infiltrațiile. Alin Pandea: Se făceau în urmă cu zeci de ani
Hemofobia se dezvoltă adesea după ce o persoană a suferit o traumă directă în copilărie sau adolescență, dar se poate dezvolta și ca urmare a unei traume indirecte. De exemplu, este posibil ca o persoană să fi auzit un prieten vorbind despre experiența sa înfricoșătoare de a se afla în ape deschise și apoi să dezvolte o teamă ca urmare.
Simptomele emoționale și fizice ale hemofobiei la vederea sângelui pot include:
- sentimente de panică și anxietate
- dificultăți de respirație
- leșin
- transpirație
- ritm cardiac accelerat
- dureri în piept
- dorința de a scăpa de situație
- confuzie
- amețeli
- greață, potrivit Medical News Today.
Tulburări psihonevrotice comorbide: Persoanele care se confruntă cu alte afecțiuni psihologice, cum ar fi tulburările de panică și agorafobia, prezintă un risc mai mare de a dezvolta hemofobie.
Sexul: Femeile sunt mai predispuse decât bărbații să experimenteze această fobie.
Genetică: O persoană care are rude apropiate cu această fobie este mai probabil să o dezvolte.
Traumatisme care implică sânge: O persoană care experimentează traume legate de sânge, în special în timpul copilăriei sau adolescenței, are un risc mai mare de hemofobie.
Există diverse opțiuni de tratament pentru hemofobie. Acestea includ:
Terapia cognitiv-comportamentală (CBT): Aceasta presupune ca un terapeut să învețe o persoană modalități de a opri reacția de panică la sânge și să le ofere oamenilor abilități și strategii care să-i ajute să-și regleze emoțiile. Terapeutul poate ajuta o persoană să identifice factorii declanșatori ai anxietății și sentimentelor pe care le are în jurul sângelui. De asemenea, terapeutul poate ajuta o persoană să înlocuiască gândurile și sentimentele de anxietate cu unele mai constructive.
Terapia de expunere: Acest tip de terapie presupune ca terapeutul să expună treptat sau rapid o persoană la situația care îi induce reacția fobică. Acest lucru poate implica exerciții de vizualizare sau expunerea directă a clientului la sânge, ghidându-l într-un mediu sigur.
Terapia de tensiune aplicată: Această terapie presupune ca o persoană să învețe să aplice tensiune asupra mușchilor prin tensionarea picioarelor, brațelor și abdomenului, ceea ce ar putea ajuta la prevenirea leșinului.
Terapia de relaxare: Aceasta poate implica exerciții de respirație, meditație, exerciții de vizualizare și yoga. Aceste practici pot ajuta o persoană să reducă stresul asociat cu fobia lor și să ajute la ameliorarea simptomelor.
Hemofobia este o frică irațională și persistentă de sânge. Această afecțiune poate avea un impact negativ semnificativ asupra persoanelor care o experimentează, deoarece acestea pot evita tratamentele medicale sau dentare necesare din cauza fricii lor extreme de a fi expuse la sânge.
Hemofobia debutează de obicei în copilărie și este adesea cauzată de traume care implică sânge, fie direct, fie prin intermediul acestuia.
O persoană poate avea un risc mai mare de a suferi de fobie din cauza geneticii, a sexului, a faptului că a suferit traume care implică sânge la o vârstă fragedă și că are tulburări psihonevrotice comorbide.
Stresul emoțional intens poate avea consecințe devastatoare asupra inimii, transformând emoțiile puternice într-un pericol pentru sănătate.
Un studiu arată că unele obiceiuri zilnice pot îmbunătăţi semnificativ sănătatea mintală. Cum e posibil și ce trebuie să faci.
De ce te îmbolnăvești. Care este cel mai rău lucru care ți se întâmplă.
Cum își creează creierul noi amintiri? Neurocercetătorii descoperă "reguli" pentru modul în care neuronii codifică informații noi.
Știi ce zi e azi? E vineri 13. Ziua despre care toată lumea vorbește cu teamă, ziua când ghinionul pare să bântuie fiecare colț.
