Otrava din farfurie: de ce ar deveni unii pești periculoși

Florina Pop / 10 aug 2019 / 19:51

Nivelurile de metil-mercur, o formă de mercur și una foarte toxică, sunt în creștere la unii pești sunt în creștere. O vină, susțin cercetători de la Harvard, ar avea-o schimbările climatice.

Farfurie, pești. Cercetători de la Universitatea Harvard au încercat să afle de ce nivelurile de metil-mercur, o formă de mercur și un compus foarte toxic, din unii pești sunt în creștere, mai ales că ajung pe farfuria multor oameni.

Metil-mercurul, se explică pe medicalnewstoday, se formează adesea prin contactul mercurului cu bacteriile din diferite medii. Iar multe specii acvatice ajung să insereze această substanță. Statisticile din cercetări recente arată că aproximativ 82% din expunerea la metil-mercur a consumatorilor americani provine din fructe de mare.

Farfurie, pești: ton roșu de Atlantic, rechin "câine-de-mare"

Oameni de știință de la Harvard - Școala de Inginerie și Științe Aplicate John A. Paulson din localitatea Cambridge și Școala TH Chan de Sănătate Publică din Boston – susțin că nivelurile de metil-mercur la pești precum codul, tonul roșu de Atlantic și peștele-sabie sunt în creștere. Ei cred că e vorba de efectele nefaste ale schimbărilor climatice globale.

Cercetătorii au investigat timp de 30 de ani ecosistemul Golfului Maine din Atlantic și au analizat ce au mâncat doi prădători marini - codul de Atlantic și rechinul câine-de-mare - din anii 1970 până în 2000. Rezultatele au indicat că pentru cod, nivelurile de metilmercur au scăzut cu 6-20% din anii '70. În schimb, nivelurile acestui compus toxic au crescut cu 33–61% în rechinul "câine-de-mare".

Autorii studiului au observat că, în anii '70, populația de hering - hrană atât pentru cod, cât și pentru rechinul "câine-de-mare" - a scăzut semnificativ în Golful Maine din cauza pescuitului excesiv. De aceea, speciile prădătoare au căutat alte surse de hrană.

Codul a început să mănânce sardine și o specie de hering, care sunt pești mici cu un nivel foarte scăzut de metil-mercur. Astfel, codul a dobândit niveluri scăzute de metil-mercur. Rechinul "câine-de-mare" s-a orientat spre calmar și alte cefalopode care au un nivel mai mare de metil-mercur decât heringul. Astfel, susțin cercetătorii, a ajuns rechinul "câine-de-mare" să aibă un nivel atât de ridicat de metil-mercur.

Farfurie, pești: schimbările climatice

Cercetătorii au considerat că este dificil să ia în considerare creșterea nivelului de metil-mercur doar uitându-se la ce au mâncat acești pești. Și au găsit o legătură diferită: peștii mănâncă mult ca să aibă energie să înoate mult, iar cu cât apa este mai caldă, cu atât mai multă energie au nevoie. Implicit, mănâncă un număr mai mare de pești mai mici și ajung să aibă un aport și o acumulare mai mare de metil-mercur.

"Schimbările climatice vor exacerba expunerea umană la metil-mercur prin fructele de mare, deci pentru a proteja ecosistemele și sănătatea umană, trebuie să reglementăm atât emisiile de mercur, cât și gazele cu efect de seră", opinează autorii studiului.

Aceștia au sesizat că, între 2012 și 2017, tonul roșu de Atlantic a înregistrat o creștere a nivelului de metil-mercur cu 3,5% în fiecare an. "Acest model ne permite să privim toți acești parametri diferiți în același timp, la fel cum se întâmplă în lumea reală", explică cercetătorii. Iar pentru un rechin câine-de-mare de 5 kilograme o creștere a temperaturii cu 1 ° C în apa de mare ar putea duce la o creștere de 70% a concentrațiilor de metil-mercur. Pentru cod, creșterea ar fi de 32%.

Studiul specialiștilor de la Harvard a apărut în faimoasa revistă Nature. Lucrarea științifică poate fi consultată AICI.

Articole Recomandate
Comentarii
Get it on App Store Get it on Google Play

Citite săptămâna aceasta


Politica de confidențialitate | Politica Cookies | Copyright 2019 S.C. PRESS MEDIA ELECTRONIC S.R.L. - Toate drepturile rezervate.
sanatate.n-nxt.27