Traumele din copilărie par să fie responsabile de depresiile la maturitate. Primul studiu care a făcut corelarea, prin scanări RMN, cu istoricul traumelor din copilărie a fost publicat...
Un studiu realizat de cercetătorii de la Penn Medicine a descoperit că traumele din copilărie sunt legate de conexiunile anormale ale creierului care au loc la adulții cu tulburare depresivă majoră (MDD). Lucrarea, publicată săptămâna trecută în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), este primul studiu bazat pe date, care a arătat simptome specifice de modificări ale rețelei conexiunilor din creier în MDD.
„Cu o estimare de aproximativ 10 % dintre toți copiii din Statele Unite care au fost supuși unor abuzuri, importanța maltratării copilului asupra dezvoltării și funcționării creierului devine semnificativă”, a spus Yvette I. Sheline, MD, profesor de psihiatrie McLure, Radiology, and Neurology și director la Center for Neuromodulation in Depression and Stress (CNDS), la Perelman School of Medicine at the University of Pennsylvania.
Acest studiu, nu numai că aduce o confirmare a relației importante dintre traumatismul din copilărie și depresia la adult, dar, de asemenea, leagă experiențele traumatice din copilărie cu anomalii specifice ale rețelei creierului, ceea ce sugerează un posibil factor de mediu pentru simptomele neurobiologice.
MDD este o tulburare mintală comună, caracterizată printr-o varietate de simptome - incluzând starea depresivă persistentă, pierderea interesului, scăderea energiei, insomnia sau hipersomnia și multe altele.
Aceste simptome afectează viața de zi cu zi și cresc riscul de suicid. În plus, experiența traumelor din copilărie, inclusiv abuzul fizic, sexual sau emoțional, precum și neglijarea fizică sau emoțională, au fost asociate cu apariția și persistența tulburărilor depresive și de anxietate. Cu toate acestea, mecanismele neurobiologice care stau la baza MDD sunt încă în mare parte necunoscute.
Pentru a face față acestei provocări, o echipă condusa de Sheline a folosit imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) pentru a investiga rețelele creierului și modelele care stau la baza acestei tulburări. Cercetătorii au comparat activitatea creierului la 189 de participanți cu MDD, cu activitatea crierului a 39 de persoane sănătoase.
Autor principal, Meichen Yu, un colaborator post-doctoral în cadrul CNDS, a efectuat analize statistice pentru a determina asocierea dintre conexiunile temporale a 10 rețele bine stabilite la scară largă și măsurători clinice, incluzând istoricul traumelor și simptomele clinice actuale, cum ar fi depresia, anxietatea, suiciditatea. Aceste simptome au fost evaluate prin 213 de întrebări.
Autorii au descoperit că la pacienții cu MDD, deși cele mai puternice corelații au fost cu traumatismul din copilarie, conectivitatea anormală a rețelei a fost asociată și cu simptomele actuale de depresie.
Chiar dacă participanții la acest studiu nu au fost selectați ca participanți pe baza unui istoric al traumei, iar imagistica creierului a avut loc la mulți ani după ce a avut loc trauma, trauma anterioară a fost evidentă în conectivitatea funcțională anormală.
„Rezultatele sugerează că aceste conexiuni în stare de repaus pot indica unele dintre mecanismele creierului care stau la baza simptomelor de tulburare depresivă majoră”, explică Sheline. Acesta poate avea potențialul de a servi ca un biomarker eficient, ajutând la dezvoltarea biotipurilor depresiei și deschide noi posibilitați de diagnostic.
Aceste medicamente extrem de frecvent utilizate sunt asociate cu un risc crescut de demență.
Obiceiul care triplează riscul de moarte. Îți fură ani de viață.
