Rezultatele unui studiu de cohortă desfășurat în Suedia indică faptul că pacienții care dezvoltă hipoparatiroidism permanent după tiroidectomie totală nu prezintă diferențe semnificative în ceea ce privește calitatea vieții comparativ cu cei care nu au această complicație.
Studiul: o analiză populațională retrospectivă
Cercetătorii de la Spitalul Universitar Uppsala, conduși de Matilda Annebäck, au analizat datele unui grup de 699 de pacienți care au suferit tiroidectomie totală pentru afecțiuni tiroidiene benigne în perioada 2005–2015.
Dintre aceștia, 46 de pacienți (vârsta medie 35,8 ani) au dezvoltat hipoparatiroidism permanent, în timp ce 653 (vârsta medie 45,7 ani) nu au avut această complicație. Diagnosticul de hipoparatiroidism permanent s-a bazat pe niveluri scăzute de hormon paratiroidian și hipocalcemie persistente la 12 luni postoperator, sau eșecul tratamentului de reglare a calciului și/sau a vitaminei D active în intervalul 12–24 luni, potrivit Medscape.
Calitatea vieții, evaluată la peste un deceniu de la intervenție
Pentru evaluarea calității vieții legate de sănătate (HRQoL), cercetătorii au folosit versiunea suedeză a chestionarului "Short Form Health Survey" (SF-36), care analizează opt domenii ale sănătății și oferă două scoruri rezumative – componenta fizică și componenta mentală.
Durata medie de urmărire a fost de 10,9 ani.
Complicațiile după operația de tiroidă, fără impact asupra calității vieții - FOTO: Freepik@luckycat686868
Nicio diferență semnificativă între cele două grupuri
Studiul nu a identificat diferențe semnificative în ceea ce privește caracteristicile inițiale, inclusiv motivul intervenției chirurgicale. Singura diferență notabilă a fost vârsta mai scăzută a pacienților cu hipoparatiroidism permanent (35,8 ani față de 45,7 ani; P < .001).
La finalul urmăririi, nu s-au înregistrat diferențe semnificative între cele două grupuri în niciunul dintre domeniile de sănătate evaluate și nici în scorurile rezumative (P > .05).
De asemenea, proporții similare de pacienți au obținut scoruri egale sau superioare mediei în ceea ce privește componenta fizică (P = .802) și componenta mentală (P = .387).
Adaptarea în timp ar putea explica rezultatele
"Este posibil ca impactul asupra calității vieții să fie mai pronunțat în intervalul inițial și să se diminueze în timp, pe măsură ce pacienții se adaptează la complicația pe termen lung", au notat autorii studiului în concluziile publicate în BJS Open pe 7 mai 2025.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
