Epicondilita laterală nu apare doar la sportivi. Printre persoanele ale căror locuri de muncă prezintă tipurile de mișcări care pot duce la apariția cotului de tenis se numără instalatorii, zugravii, tâmplarii și măcelarii.
Durerea provocată de cotul de tenis apare în primul rând acolo unde tendoanele mușchilor antebrațului se atașează de o umflătură osoasă din partea exterioară a cotului. Durerea se poate răspândi, de asemenea, în antebraț și în încheietura mâinii.
Odihna și analgezicele fără prescripție medicală ajută adesea la ameliorarea cotului de tenis. Dacă tratamentele conservatoare nu ajută sau dacă simptomele sunt invalidante, medicul dumneavoastră ar putea sugera o intervenție chirurgicală.
Vezi și: Spitale private sau spitale publice: ce predomină în România. Adrian Wiener, despre privatizare și bugetul unui spital: Banii urmează pacientul. 85% din buget e alocat salariilor
Epicondilita laterală, factori de risc
Epicondilita laterală este o leziune cauzată de suprasolicitare și de întindere musculară. Cauza este contracția repetată a mușchilor antebrațului pe care îi folosiți pentru a vă îndrepta și ridica mâna și încheietura mâinii. Mișcările repetate și stresul asupra țesutului pot duce la o serie de mici rupturi în tendoanele care atașează mușchii antebrațului la proeminența osoasă din exteriorul cotului.
Dr. Simona Fătulescu, medic primar Medicină fizică și de reabilitare a explicat care sunt factorii declanșatori ai acestei afecțiuni.
”Epicondilita laterală, denumită și cotul tenismenului, apare printr-un efort fizic susținut sau mișcări repetitive ce au loc la nivelul cotului și solicită musculatura feței dorsale a antebrațului. În general, apare în sporturile în care se folosesc rachete sau palete, dar și în meserii precum cea de pictor, instalator, mecanic, bucătar sau stomatologie”, a explicat dr. Simona Fătulescu, medic primar Medicină fizică și de reabilitare, la Digi 24.
Vezi și: Cele 5 alimente care provoacă diaree. De ce să te ferești
Factorii care pot crește riscul de apariție a cotului de tenis includ:
- Vârsta. Deși epicondilita laterală afectează persoane de toate vârstele, este cel mai frecvent la adulții cu vârste cuprinse între 30 și 50 de ani.
- Ocupația. Persoanele care au locuri de muncă ce implică mișcări repetitive ale încheieturii mâinii și brațului sunt mai predispuse să dezvolte epicondilita laterală. Printre exemple se numără instalatorii, zugravii, tâmplarii, măcelarii și bucătarii.
- Anumite sporturi. Participarea la sporturi cu rachetă crește riscul de a suferi de epicondilita laterală, mai ales dacă folosiți o tehnică de lovire deficitară.
Epicondilita laterală, simptome
Durerea asociată cu cotul de tenis poate iradia din exteriorul cotului în antebraț și încheietura mâinii. Durerea și slăbiciunea pot face dificilă:
- Strângerea mâinilor sau prinderea unui obiect
- Deschiderea unei uși
- Să țineți în mână o ceașcă de cafea, notează Mayo Clinic.
”Inițial, apare o durere la nivelul cotului atunci când pacientul ridică brațul sau încearcă să apuce obiecte mici sau la deschiderea unei uși, ajungând până la o intensitate foarte mare. Se blochează extensia cotului și împiedică orice acțiune a mâinii, inclusiv scăderea forței musculare la nivelul acesteia.
Diagnosticul este simplu, se pune clinic prin palpare locală și câteva teste de provocare, uneori fiind necesare și unele investigații imagistice. Se poate folosi radiografia pentru a evidenția un eventual osteofit sau, de rutină, se folosește ecografia musculo-scheletală care decelează inflamația locală sau rupturi tendinoase sau musculare sau un osteofit mai mic ce nu apare pe radiografie.
În cazurile severe se poate recurge și la RMN, dar, în general pentru excluderea unor altor patologii”, a mai precizat dr. Simona Fătulescu.
Vezi și: Ce se întâmplă dacă bei 44 de pahare de vin conform tradiției. Paparau: E greu de crezut. Comă alcoolică sau deces
Epicondilita laterală, recuperare
”În primul rând, se recomandă repaos, aplicație locală de gheață, orteze. Uneori se aplică și geluri și fizioterapia care este pe primul loc. Are rol analgezic și antiinflamator. Se folosesc ultrasunete, curenți, galvanizări, bineînțeles aplicațiile cu unde de șoc pentru scoaterea osteofitelor.
În unele cazuri se recomandă și masaj sedativ sau de drenaj local, iar după ce s-a remis simptomatologia se pot încerca ușoare exerciții de întindere. Kinetoterapia intervine după ce s-a remis episodul inflamator.
Se mai pot încerca infiltrații locale sau antiinflamatoare steroidiene și, în cazurile severe, refractare la tratament se poate interveni chirugical pentru îndepărtarea osteofitului. 99% din cazuri au tratament conservator”, a mai subliniat dr. Simona Fătulescu.
