Un studiu recent desfășurat în Statele Unite scoate la lumină dilemele etice și emoționale profunde generate de posibilitatea aflării riscului personal de a dezvolta boala Alzheimer. Deși inițial interesați, 40% dintre cei 274 de participanți sănătoși, cu vârsta de peste 65 de ani, au ales în final să nu afle dacă se află în pericol.
Predicții aproape exacte, dar cu un preț psihologic
Estimările de risc din studiu au fost bazate pe factori demografici, imagistică cerebrală și biomarkeri din sânge, atingând o precizie de 82–84% în anticiparea probabilității de a dezvolta Alzheimer în următorii cinci ani. Prin comparație, vârsta singură poate anticipa riscul cu o acuratețe de 79%.
Cu toate acestea, pentru persoanele care nu prezintă simptome cognitive, valoarea acestor teste este relativ modestă, iar impactul emoțional poate fi devastator. Participanții care au aflat că au un risc crescut au descris senzația ca pe o "boală în sine", o stare de incertitudine, între sănătate și boală, care le-a generat un stres profund, potrivit Reuters.
De ce mulți aleg să nu știe
Printre motivele invocate de cei care au refuzat aflarea rezultatului se numără incertitudinea, teama de a trăi cu povara cunoașterii și experiențele negative legate de boala Alzheimer în familie. Cei care au avut rude apropiate afectate au fost chiar mai puțin dispuși să afle dacă riscă să ajungă în aceeași situație.
Studiul a observat, de asemenea, că participanții de culoare au fost mai reticenți în a primi rezultatele. Cercetătorii sugerează că acest lucru poate fi legat de expunerea mai mare la stres, stigmatizare și discriminare, factori care pot face un diagnostic potențial să pară și mai amenințător.
Merită să știm, dacă nu putem preveni?
O altă întrebare delicată este dacă aceste teste ar trebui oferite rutinier persoanelor sănătoase, în lipsa unor tratamente eficiente. Spre deosebire de alte afecțiuni, precum cancerul de sân, unde pot fi recomandate intervenții preventive, pentru Alzheimer nu există soluții echivalente la persoanele asimptomatice.
Deși există unele medicamente care pot încetini ușor evoluția bolii, beneficiile sunt modeste, iar în Regatul Unit, autoritățile nu au fost convinse că merită costurile pentru sistemul public de sănătate. Cu toate acestea, dezvoltarea de tratamente mai eficiente depinde de diagnosticarea timpurie, iar aceasta e posibilă doar prin teste precum cele din studiu.
Între dreptul de a ști și povara de a afla
În trecut, cercetătorii evitau să comunice participanților rezultatele testelor de Alzheimer. Totuși, în prezent se discută tot mai des despre un așa-numit "drept al participanților la cercetare" de a fi informați și de a decide singuri dacă vor să afle sau nu.
Chiar și așa, comunicarea acestor rezultate este dificilă, oricât de empatică ar fi. Pentru unii, cunoașterea riscului aduce claritate. Pentru alții, poate deveni o sursă profundă de anxietate.
Încotro ne îndreptăm?
Deși suntem mai aproape de o diagnosticare precisă a Alzheimerului decât de un tratament curativ, asta nu înseamnă că întrebările legate de ce (și cât) vrem să știm sunt mai ușor de răspuns.
Adevărata provocare nu este doar științifică, ci umană: cum găsim echilibrul între dreptul la informație și nevoia de a trăi fără povara unei posibile condamnări? Răspunsul nu este universal. Fiecare persoană trebuie să decidă ce e mai bine pentru ea – dar acea alegere trebuie însoțită de consiliere, empatie și transparență.
Într-o lume tot mai obsedată de predicții, poate că întrebarea esențială rămâne: ai vrea să știi?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
