Florin Dumitrescu, descoperire despre ZAHĂR și CANCER: E destul de nenorocită! Știi cum afli unde e metastaza în corp?

Zahărul este unul dintre ingredientele sau alimentele pe care-l scoatem greu din dieta noastră de zi cu zi, dar trebuie să știi că nu este un potențiator de aromă, ci un înlocuitor de aromă.

"Zahărul, spre deosebire de sare, îți este mult mai aproape de suflet și de gând, pentru că laptele matern este un pic mai dulceag și atunci ne atrage zahărul. Zahăru te ajută și cu serotonina.

E o poveste cu zahărul... și zahărul în exces, într-adevăr, este o problemă. Dar sunt anumite chestii de unde n-ai cum să-l scoți (...)

Eu sunt împotriva eliminării cu totul a orice ar fi toxic. Zahărul, da, e o problemă reală.

Noi am avut o situație neplăcută în familie și am descoperit o treabă, destul de nenorocită, așa, pentru noi. Știai că pentru bolnavii de cancer, la PET-CT, un computer tomograf mai diferit, care suprapune mai multe imagini și reușește să descopere unde se află metastaza în corp.

Știi cum află unde e metastaza în corp? Substanța de contrast care se infectează are glucoză și în momentul în care celulele canceroase simt glucoza, încep să se prindă pe PET-CT. Și le vezi... uite acolo ai metastaze, acolo ai metastaze, dincolo ai metastaze.

Și atunci apare povestea... bă, zahărul e periculos sau nu e periculos? Hrănește cancerul!", a dezvăluit chef. Florin Dumitrescu, în podcast-ul lui George Buhnici de pe Youtube.

Scandalul dintre zahăr și grăsimi: Au desecretizat niște dosare

"A fost un scandal întreg cu zahărul. La un moment dat, a fost un studiu, prin anii 1950 - 1960, despre ce provoacă, de fapt, cancerul? Grăsimea sau zahărul? Și au făcut un studiu. Numai că, acum câțiva ani, ăștia au desecretizat niște dosare în care s-a descoperit că ăștia din industria zahărului au măsluit ca să iasă rău pentru grăsime", a mai spus juratul de la "Chefi la Cuțite".

"Deci, ca să înțelegeți. Au fost și niște documentare mai recente legate de asta. Arătau că, de fapt, dieta bazată pe carbohidrați, care era considerată sănătoasă și degresarea laptelui și toate astea, au fost, de fapt, greșite. De fapt este invers", a completat George Buhnici.

Aceste afirmații au fost detaliate și de medicul nutriționist Mihaela Bilic, în urmă cu un an, atunci când a declarată că "industria zahărului a plătit grav pentru studiile alea, ca să nu iasă zahărul vinovat".

"Organismul e foarte interesant. E atât de performant construit, încât ceea ce numim noi nesănătos, că aici avem o problemă cu definiția. Deci noi avem prejudecăți, ne-a ajutat și medicina să zic așa, în anii 1970 au fost acuzate grăsimile de tot ceea ce e mai rău. Dar acolo a fost o conspirație în spate!

După 50 de ani, acum se vorbește de faptul că industria zahărului a plătit grav pentru studiile alea, ca să nu iasă zahărul vinovat. Pe bune! Aici nu mai e mister!

Când au acuzat grăsimile, abia atunci a început lumea să se îngrașe, pentru că toată lumea a fugit de grăsime, care are 9 kalorii pe gram și s-au dus spre făinoase și spre zahăr, care au 4 kalorii pe gram, dar care îngrașă mai mult decât kaloriile pe care le conțin.", a declarat Mihaela Bilic.

De ce îngrașă mai mult zahărul decât grăsimea?

"Pentru că din zahăr și făinoase putem face grăsime în momentul în  care ele ajung în sistem, apare hormonul numit insulină. Și pe asta s-a bazat tot ceea ce au însemnat faimoasele cure de slăbire proteice. Ce și-au dat seama medicii? Că în momentul în care noi nu avem hormonul numit insulină în sânge, organismul nu poate face grăsime. Foarte interesant! Chiar dacă ăi dai grăsime pură, proteine, el are nevoie de acest hormon, singurul capabil să ia kalorii din sânge și să le transforme în depozite de grăsime. E un paradox aici! Și putem să-l păcălim pe metabolism!", a completat Mihaela Bilic.

Ce este PET-CT

PET-CT-ul este vital, spre exemplu, în diagnosticarea și stadializarea limfoamelor. Fără el nu se poate începe tratamentul, pentru că nu se poate ști exact în ce zonă a organismului și cât de departe au ajuns celulele cancerigene. Pacienții cu astfel de cancere fac, inevitabil, mai multe PET-CT-uri înainte, în timpul și după tratamentul chimioterapic, a explicat Dr Tudor Ciprut, reputat medic radiolog specializat în imagistică medicală, de la Spitalul Clinic SANADOR, la Interviurile DC News și  DC Medical.

La fel se poate întâmpla și cu CT-ul sau RMN-ul, pentru alte forme de cancer. Dar ca aceste investigații să poată fi repetate, condiția principală este ca pacientul să aibă rinichii funcționali. În cazuri extreme, pot fi făcute chiar și pacienților cu insuficiență renală, cu condiția ca aceștia să facă dializa în aceeași zi, după CT, RMN sau PET-CT. 

„Depinde de indicație. Câteodată chiar noi indicăm să repete investigația. V-am spus că îmi place plămânul. Există o afecțiune numită nodul pulmonar solitar, în care se vede un nodul în plămân pe care îl bănuim că este cancer. Există niște criterii de suspiciune.

Câteodată, descoperim un nodul întâmplător, cum s-a întâmplat cu COVID-ul, când pacienții au venit pentru un CT pulmonar și astfel s-au găsit la unii dintre ei noduli care puteau să fie metastatici sau cu suspiciunea unui cancer pulmonar primitiv, deci un nodul pulmonar solitar. Acesta trebuie revăzut și primește o categorie. La 2 înseamnă că trebuie văzut din nou peste un an sau chiar mai rar. La 3 deja, înseamnă că ar trebui să-l revăd după 60-90 de zile, adică să repete după două luni examenul”, a arătat specialistul. 

În cazul pacienților cu limfoame, spre exemplu, PET-CT-urile se repetă de trei ori: se fac la început, înainte d e a începe tratamentul, pentru ca pacientul să fie stadializat, apoi se fac după 2-3 cure de tratament, pentru a se vedea evoluția bolii, iar la final - un al treilea - pentru a vedea efectul tratamentului, arată medicul. 

„Câteodată la un pacient oncologic, pentru că vorbim totuși despre pacienți oncologici, câteodată trebuie să repeți destul de des. PET-CT-ul, care folosește și CT și RMN, câteodată CT cu injectare, trebuie făcut, de pildă în limfoame, idealul e să se facă o stadializare pre-terapeutică, inițială, după aceea o stadializare după 2-3, maximum 4 cure, deci o stadializare intermediară - vorbim de un PET-CT care iradiază mai mult decât  CT-ul, pentru că în funcție de această restadializare o să se adapteze tratamentul.

Adică, pacientul, câteodată, după trei cure, sau câteodată chiar după două cure, i-au dispărut toate semnele bolii. Asta nu înseamnă că el nu o să facă tot tratamentul, dar fie o să se cadă dozele, fie or să se facă, de pildă, șase cure. După aceste șase cure, presupunând că au dispărut toate după 2-3 cure, pentru că am mai văzut asemenea cazuri, în boala Hodgkin de pildă, sunt multe forme care pot să reacționeze spectaculos la tratament, la un tratament bine făcut, și să dispară tot”, a detaliat dr Tudor Ciprut. 

Alergiile la substanțele de contrast, posibile dar foarte rare

În principiu, toate cele trei tipuri de imagistică medicală folosesc însă substațe de contrast. În cazuri rare, acestea pot crea probleme, de aceea, înainte de a face una dintre ele, trebuie să faci două analize: creatinina serică și ureea. Dacă aceste analize nu ies în valorile standard, e o problemă. Apoi, înainte de a face o astfel de investigație e bină să știi, spre exemplu, dacă ești alergic la iod. Iar asta, cel puțin teoretic, este ușor de aflat dacă te dai cu iod pe piele, spre exemplu. 

„Și La RMN se injectează substanță de contrast la care, la fel ca și la CT, din fericire pacienții care sunt alergici sunt foarte puțini. Și chiar alergici fiind, un pacient face de obicei o urticarie, de obicei nu sunt reacții foarte puternice alergice. Reacțiile alergice serioase la substanța de contrast organo-iodată (folosită la CT, n.r.) există însă și întotdeauna trebuie avute în vedere. De asta sunt întotdeauna temător la un pacient care nu s-a dat niciodată cu iod pe piele, nu a făcut niciodată o investigație CT, deci nu știi exact (ce reacție va avea, n.r.).

La RMN riscul este mult mai mic, există alergii și la substanța de contrast folosită la RMN, dar mult mai rare. În plus, ambele metode, injectarea de substanță de contrast este dificil de făcut unor pacienți care au insuficiență renală. La CT să zicem că dacă un pacient este sub dializă se poate face, totuși. Apropos de pregătirea pentru o astfel de investigație, pacientul trebuie să aibă o uree și o creatinină făcute înainte, și la un examen CT și la un examen RM la care principiul este să se injecteze substanță de contrast.

La fel și la PET-CT-ul care este făcut cu injectare, pentru că acolo PET-CT este PET-ul care e medicină nucleară și CT-ul care e tot computer tomograf, și se poate face cu substanță de contrast sau fără. Și RMN-ul teoretic se face fără substanță de contrast, dar în anumite indicații, și aici vorbim de Oncologie, pentru ea avem nevoie de substanță de contrast”, a arătat dr Tudor Ciprut.